Programul

Ne aflăm într-o criză social-economică profundă. Continuă declinul producţiei, reducerea veniturilor bugetare, creşte soldul negativ al balanţei comerciale. Echilibrul se menţine pe seama împrumuturilor externe şi interne, reducerii cheltuielilor pentru investiţii şi sfera socială.

Se înregistrează o scădere alarmantă a capacităţii de cumpărare a salariilor şi pensiilor, precum şi o reducere an de an a veniturilor reale ale marii majorităţi a populaţiei. Nivelul de viaţă al populaţiei este de aşa natură încît Moldova este inclusă în categoria ţărilor cu cea mai dezastruoasă situaţie din Europa.

În contrast cu această sărăcire, a avut loc un fenomen de formare de către unele persoane a unor mari averi, în special, pe seama redistribuirii veniturilor marii majorităţi a populaţiei şi pe seama sectorului de stat. În acest proces de polarizare un rol deosebit 1-a avut corupţia atît de extinsă.

Puterea de stat se îndepărtează tot mai mult de problemele curente ale populaţiei, considerîndu-le nedorite dar inevitabile în tranziţia la economia de piaţă şi pe care este constrînsă să le compenseze parţial. Populaţia, la rîndul său, se îndepărtează tot mai mult de stat, de politica lui. Degradarea economică, morală şi spirituală a atins pragul limită şi pune în pericol însăşi fiinţa biologică şi spirituală a poporului nostru.

Guvernele care s-au perindat la conducerea ţării nu au avut un program strategic coerent, mizînd în temei pe indicaţiile organismelor internaţionale creditoare. Partidele parlamentare care poartă o vină directă pentru dezastrul în care am ajuns se eschivează de la orice răspundere politică, substituind căutarea de soluţii concrete prin lupte interpartinice, prin cultivarea unei demagogii stîngiste care alimentează artificial nostalgii după un trecut fără de întoarcere sau folosirea unui populism patriotard care nu are nimic comun cu interesul naţional.

Fiind conştienţi de necesitatea unei noi politici economice şi sociale pentru Republica Moldova, precum şi de faptul că o asemenea politică poate fi realizată doar de o nouă clasă de politicieni, nelegaţi de interese economice dubioase am constituit "UNIUNEA MUNCII", care îşi propune drept scop:

• promovarea unei noi politici economice şi sociale, care ar corespunde atît specificului ţării noastre, cît şi realităţilor economiei mondiale, care ar reda oamenilor încrederea în forţele proprii şi în ziua de mîine;
• lansarea în prim-planul vieţii politice a unei noi clase de politicieni, avînd drept suport moral profesionalismul şi devotamentul pentru interesul naţional;
• impunerii în viaţa politică a ţării noastre a unui stil politic bazat pe echilibru, realism, competenţă şi voinţă de construcţie.

Sub aspect ideologic sîntem un partid de stînga şi ne definim locul nostru în spectrul politic al Republicii Moldova, pe stînga eşichierului politic. La nivel internaţional ne afiliem partidelor şi mişcărilor social-politice asociate în Internaţionala Socialistă, membri ai căreia intenţionăm să devenim.

Uniunea Muncii îşi propune să devină o organizaţie politică care promovează şi apără interesele oamenilor muncii, structură politică a mişcării muncitoreşti. Vom sprijini politic în activitatea noastră toate formele de autoorganizare a oamenilor muncii ce îşi propun ca scop îmbunătăţirea condiţiilor de trai, de muncă, de studii, a asistenţei medicale etc.

Ne adresăm cu acest program cetăţenilor Republicii Moldova care doresc să cunoască viziunile noastre asupra diverselor probleme de ordin economic, social şi politic şi, îndeosebi, acelora care cred în valorile echităţii sociale şi sînt gata să contribuie la realizarea lor.

I. Impactul experienţelor economice

Economia ţării noastre se confruntă cu grave probleme economice. Apelurile la credite pentru acoperirea deficitului bugetar, echilibrarea balanţei comerciale, finanţarea unor nevoi de consum ori a unor obiective neproductive ne-au adus în pragul unei catastrofe economice.

Stabilizarea financiar-monetară pe seama reducerii nivelului de viaţă au condus la pauperizarea în masă a populaţiei. Declinul producţiei naţionale, ca urmare a politicii economice, a transformat ţara noastră într-o piaţă de desfacere a unor mărfuri de import de o proastă calitate şi a braţelor de muncă pentru ţările dezvoltate extrem de ieftine.

Absolutizarea modelului Fondului Monetar Internaţional şi a recomandărilor lui în promovarea politicii economice, ignorînd particularităţile şi interesele social-economice naţionale, s-au soldat cu reducerea producerii, creşterea datoriei externe, grave probleme sociale, ceea ce în ansamblu pune în pericol însăşi securitatea economică a ţării.

Reformele economice au devenit un scop în sine, o soluţie revoluţionară şi politizată în favoarea economiei de piaţă, dar nu şi în favoarea economiei naţionale. S-a creat o situaţie alarmantă de contradicţie dintre schemele economice propuse şi particularităţile evoluţiei istorice, specificul conştiinţei economice şi sociale, tradiţiile şi valorile naţionale. În această situaţie nici o reformă, cît de nobile intenţii nu ar avea, nu-şi va atinge scopul.

Cutreierăm lumea în lung şi în lat să învăţăm din experienţa altora, deşi nu există o experienţă de trecere de la socialism la capitalism. Politica economică a statului nu trebuie şi nu poate fi o improvizare selectivă a soluţiilor împrumutate de la alte ţări, oricît de dezvoltate economic ar fi ele. Piaţa este un fenomen naţional. Fiecare stat are instituţiile sale de reglementare, care stabilesc regulile concurenţei, organe financiare, care îndeplinesc funcţiile de stabilizare, sisteme de asigurare, redistribuire, ajutoare şi alte mecanisme sociale, care reglementează funcţionarea pieţei în corespundere cu valorile societăţii despre o repartizare echitabilă a riscului şi profitului.

Încercările de substituire pe cale revoluţionară, într-un mod automat, a unui sistem economic cu altul, fără a lua în calcul faptul că societatea occidentală a devenit ca atare în urma unei îndelungate dezvoltări istorice, ne confruntă cu unele realităţi ale comportamentului cetăţenilor absolut necorespunzător standardelor occidentale. Astfel, tendinţa cetăţenilor de aşi menţine locul de muncă, chiar dacă nu le asigură minimul de existenţă, are un caracter de masă. Deşi nivelul de viaţă al majorităţii populaţiei a scăzut într-un mod inadmisibil, doar foarte puţini sînt înclinaţi să pornească o afacere, să rişte. Nu succesul personal şi bunăstarea materială ca atare sînt privite pozitiv, ci doar acela, la baza căruia se află munca social utilă. Se acordă preferinţă principiului ajutorului reciproc şi nu principiului libertăţii individuale.

Cultura poporului nostru, inclusiv cea economică, a evoluat în decursul unei îndelungate istorii, menţinînd o anumită stabilitate, permanenţă, unicitate în condiţiile diverselor transformări ale orînduirii politice sau economice de care trebuie ţinut cont.

II. Politica economică

Problemele economice nu pot fi rezolvate prin simple mecanisme de piaţă. În soluţionarea problemelor economiei noastre trebuie să pornim de la principiul rezonabilităţii economice, utilizînd diferite pîrghii - şi de piaţă, şi de plan, şi îmbinările lor posibile. Este necesară o reconciliere a mecanismelor microeconomice de piaţă cu planificarea macroeconomică. Avem nevoie de un program strategic de lungă durată, înţeles de popor. Economia trebuie să aibă scopuri clare, concrete, exprimate în indici respectivi. Numai în acest caz ea poate fi reglementată, folosind aceleaşi pîrghii financiar-creditare, fiscale etc.

Reglementarea cererii şi ofertei nu constituie un procedeu de asigurare a stabilităţii economice în ansamblu. Pieţele externe influenţează activ asupra costurilor de producţie, preţurilor, competitivităţii mărfurilor, structurii şi eficienţei economice, iar caracterul fragmentar şi producţia nediversificată a economiei noastre determină o stabilitate scăzută a ei faţă de orice acţiuni dereglatoare interne şi, mai ales, externe.

Numai statul, prin restabilirea procesului investiţional, raţionalizarea structurii economiei naţionale, renovarea tehnico-materială şi tehnologică a bazei de producţie este în stare să asigure susţinerea şi creşterea competitivităţii economiei naţionale. După cum denotă experienţa ţărilor care se dezvoltă cu succes sectorul de stat ameliorează climatul investiţional, facilitează procesul de formare a capitalului.

Prin urmare, în funcţie de mărimea sectorului de export, vînzările căruia asigura livrarea resurselor energetice şi de combustibil, materii prime necesare funcţionării normale a însuşi sectorului de export, precum şi satisfacerea necesităţilor minime ale populaţiei, trebuie să menţinem o cota înaltă a proprietăţii de stat în sfera producţiei materiale, ca bază a acumulării şi a renovării capitalului fix. În proprietatea statului trebuie lăsate şi o parte din organizaţiile şi instituţiile neproductive, care prestează servicii populaţiei. De altfel, gradul accesibilităţii acestor servicii vitale se va micşora continuu pentru majoritatea cetăţenilor.

La fel şi planificarea de stat trebuie să cuprindă cel puţin sectorul de export, reorganizarea structurală, modernizarea tehnologică şi dezvoltarea tehnico-ştiinţifică.

Planificarea dezvoltării economice de către stat nu este o reîntoarcere la trecut şi nu este un omagiu modei răspîndite în economia mondială, este o soluţie rezonabilă în condiţiile noastre concrete.

Stabilizarea nu este o simplă chestiune tehnică, este o problemă politică şi economică generală. O situaţie financiară sănătoasă nu poate fi realizată decît în cazul cînd politica economică generală favorizează maximum de producere, care să dea posibilitatea unei balanţe de conturi cu străinătatea cu solduri active în favoarea noastră. Republica Moldova, cu o triplă criză: economică, financiară şi monetară, înainte de orice are nevoie de o reînviere a vieţii economice - singura posibilitate pentru susţinerea finanţelor publice şi monedei naţionale.

Trebuie folosite cu abilitate instrumentele tarifare şi netarifare, pe de o parte, pentru a stimula agenţii economici să-şi îmbunătăţească activitatea pentru a rezista concurenţei, iar pe de alta, pentru a proteja unele ramuri strategice de concurenţa străină devastatoare. În relaţiile comerciale ori de altă natură, ţările cu un mai mare potenţial economic au mai mari şanse să încline balanţa în favoarea lor, să obţină avantaje nejustificate din partea ţărilor în curs de dezvoltare sau în tranziţie, pot contribui la permanentizarea subdezvoltării lor.

În genere, raporturile dintre state sînt constituite pe bază de interese şi, în primul rînd, pe interesele economice ale celor mari şi puternici. De aceea, ţări ca Republica Moldova, trebuie să vegheze ca interesele lor să nu fie nesocotite de partenerii mai puternici. Avem datoria să folosim instrumentele la care ne dau dreptul acordurile internaţionale, în astfel de situaţii excepţionale cum este situaţia economică a ţării noastre, pentru a reduce importurile, care nu sînt strict necesare nici industriei şi nici consumului populaţiei.

În orice caz, importul de produse care nu corespund nevoilor reale ale economiei naţionale trebuie sistat, deoarece face necesar apelul la resurse externe pentru echilibrarea balanţei comerciale, mărind astfel gradul de îndatorare a ţării faţă de străinătate; contribuie la deprecierea leului în raport cu alte valute; influenţează negativ echilibrul financiar public, întrucît împovărează bugetul statului cu cheltuieli aferente împrumuturilor externe; este generator de şomaj, în măsura în care exportatorii din alte ţări fac concurenţă neloială producătorilor autohtoni, înlăturîndu-i de pe propria piaţă.

În concluzie se poate spune că statul dispune de numeroase instrumente pentru protejarea intereselor ţării pe linia comerţului exterior, inclusiv pentru îmbunătăţirea balanţei comerciale. Este nevoie doar de voinţă politică şi pricepere ca aceste instrumente să fie acţionate cu operativitate atunci cînd acest lucru este necesar.

Politica noastră trebuie să fie calea dezvoltării industriale, făurirea unei industrii naţionale la adăpostul unor măsuri protecţioniste, diversificate, raţionale şi cu aplicarea limitată în timp. În acelaşi timp, politica protecţionistă se justifică economic şi urmează să ţină pînă cînd industria a prins rădăcină, mai apoi să fie expusă necesităţii de a ţine proba concurenţei străine. Menţinerea unui regim protecţionist după depăşirea unui anumit grad de dezvoltare a industriei, devine o frînă în calea progresului, şi de aceea, trebuie de acţionat pentru liberalizarea schimburilor comerciale externe.

Singura noastră posibilitate viabilă pentru stabilizarea financiar-monetară este dezvoltarea economică şi socială într-un cadru financiar echilibrat, evitîndu-se creditele pentru consum. Contractarea de împrumuturi externe ar trebui făcută cu maximă prudenţă, numai pentru obiective productive care la punerea lor în funcţiune pot asigura resursele necesare rambursării ratelor scadente. Investiţiile directe de capital străin ar fi de preferat împrumuturilor, cu condiţia ca acestea să se facă în ramurile de interes pentru noi, să favorizeze progresul tehnic şi să stimuleze exportul.

Este necesară o politică care dă prioritate dezvoltării, poate să asigure premise pentru creşterea economică a întreprinderilor. În acest scop se impune instituirea unui nou sistem fiscal, care să facă posibilă satisfacerea nevoilor financiare publice, fără a descuraja sau submina activităţile economice. Să nu se piardă din vedere faptul că fără acumulare nu pot avea loc creşterea economică şi îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale populaţiei. Este necesară o politică cuprinsă în complexul de măsuri pentru reducerea preţului de cost sub preţul pieţei, în aşa fel încît economia să poată să trăiască, fie ca industrie, fie ca exploatare modestă în agricultură.

Uniunea Muncii, în problema agrară, porneşte de la importanţa strategică a acestui sector pentru economia ţării. Dimensiunile sectoarelor de pămînt ale ţăranilor împroprietăriţi nu permit organizarea unei gospodării agricole de familie rentabile. Considerăm că în ţara noastră viitorul agriculturii va depinde de crearea şi funcţionarea eficientă a diverselor cooperative agricole, capabile să asigure o activitate economică eficientă, utilizînd tehnologiile modeme de producere.

III. Politica socială

Obiectivul major al Uniunii Muncii este edificarea unui stat social, politica căruia ar fi orientată spre crearea condiţiilor necesare pentru o viaţă demnă şi dezvoltarea liberă a cetăţenilor. Noi respingem intenţiile de a crea în ţara noastră relaţii de piaţă de tip liberal-monetarist, în care problemele sociale devin secundare.

Trecerea la economia de piaţă trebuie să se realizeze pe baza unei concepţii integre reieşind din postulatul - fiecare pas pe calea reformelor asigură îmbunătăţirea climatului social-economic în ţară. Statul trebuie să asigure posibilităţi reale pentru autoafirmarea fiecărui individ, şanse egale pentru realizarea drepturilor profesionale, de muncă şi social-economice ale populaţiei, minimul social asigurat.

În condiţiile cînd pentru majoritatea populaţiei din Republica Moldova salariile, pensia, bursa sînt unica sursă de existenţă, noi considerăm ca obiectiv de primă importanţă curmarea practicii criminale de reţinere cronică a plăţii la ele. Organele puterii de stat, proprietarii trebuie impuşi să compenseze prejudiciile materiale şi morale cauzate de întîrzierea plăţilor la salariu, pensii, burse.

Retribuirea muncii angajaţilor, achitarea pensiilor, indemnizaţiilor şi burselor trebuie să devină o prioritate faţă de toate tipurile de plăţi şi cheltuieli, principiu ce trebuie să fie legiferat, concretizată fiind şi responsabilitatea Guvernului, patronilor pentru încălcarea lui. Totodată este necesară punerea urgentă în aplicare a mecanismului de indexare a salariilor, pensiilor şi burselor în dependenţă de creşterea inflaţiei, aducerea cuantumului salariului minim pînă la nivelul minimului real de existenţa şi modificarea treptată a lui pînă la asigurarea nivelului bugetului raţional de consum.

Noi considerăm că statul trebuie să se implice activ în formarea pieţei forţei de muncă cu scopul de a asigura dreptul fiecărui cetăţean, prin muncă şi propriul spirit întreprinzător să asigure bunăstarea familiei sale. În acest scop este necesar:

Realizarea unei politici economice ce ar stimula echilibrarea cererii şi a ofertei forţei de muncă, utilizînd în acest scop pîrghii economice:

• preţuri, credite şi impozite preferenţiale, comenzi de stat;
• elaborarea şi realizarea unui program de încadrare în cîmpul muncii a tineretului, femeilor, categoriilor sociale vulnerabile, contracararea discriminării lor pe piaţa muncii, asigurîndu-le locuri noi de muncă, în special în infrastructura socială.

Se impune o politică în stare să oprească procesul de sărăcire a marii majorităţi a populaţiei şi să asigure ţării o clasă mijlocie reală. În acest scop este necesară o nouă politică impozitară, care să se sprijine pe principiul de solidaritate socială. Impozitul trebuie privit nu numai ca o noţiune pur financiară, dar şi ca o noţiune socială, fiind chemat să niveleze diferenţele dintre categoriile sociale, să aplaneze nedreptăţile pricinuite de o repartiţie injustă a produsului social. Impozitul este nu numai un mijloc de a acoperi cheltuielile, dar şi un mijloc de a corija repartizarea averilor produse de libera concurenţă.

În opinia noastră acest lucru este posibil doar cu condiţia interacţiunii politice cu sindicatele, funcţionării reale a sistemului parteneriatului social, verigă cea mai importantă a căruia o constituie sindicatele. Noi vom sprijini activ sindicatele în eforturile lor de a apăra drepturile cetăţenilor la minimul social garantat, de a crea mecanismul de protecţie socială a populaţiei inapte de muncă, precum şi a celei active, dar care nu are posibilitatea de a se angaja în cîmpul muncii.

Partidul va acţiona pentru adoptarea unei legislaţii, care să garanteze sindicatelor posibilitatea să-şi exercite într-un mod eficient funcţiile sale sociale, se pronunţă pentru acordarea sindicatelor a dreptului la iniţiativă legislativă. În cadrul stabilit de legislaţia în vigoare, vom colabora cu sindicatele, inclusiv în vederea organizării de acţiuni comune.

Protecţia socială trebuie să aibă un caracter direcţionat, fiind adresată categoriilor şi persoanelor concrete. A devenit o necesitate obiectivă elaborarea şi punerea în aplicare a Codului legislaţiei sociale, care ar garanta dreptul fiecărei persoane la asistenţa socială în situaţie de criză, ar stipula angajamentele statului în asigurarea minimului necesar de garanţii sociale pentru diferite categorii ale populaţiei.

Noi considerăm învăţămîntul şi ştiinţa domenii determinante pentru prezentul şi viitorul Republicii Moldova. Fiecare copil sau tînăr, indiferent de starea materială a familiei sale, trebuie să aibă acces liber la învăţămînt, inclusiv la cel de performanţă. Astăzi, cînd toate instituţiile de învăţămînt, începînd cu grădiniţele şi terminînd cu universităţile s-au pomenit practic separate de stat fiind lipsite de protecţia şi susţinerea lui este necesar de a restabili responsabilitatea organelor puterii de stat pentru situaţia în învăţămînt, pentru realizarea dreptului fiecărui cetăţean la instruirea calitativă şi gratuită în toate verigile sistemului de învăţămînt.

Statul trebuie să garanteze şi să asigure activitatea de investigaţii ştiinţifice şi pregătire a cadrelor de ştiinţă. În acest scop vom opta pentru stabilirea unei cote fixe din veniturile naţionale pentru finanţarea proiectelor ştiinţifice şi pregătirea cadrelor de ştiinţă de o importanţă primordială pentru interesele naţionale.

IV. Consolidarea statalităţii şi a statului de drept

Fiind conştienţi de întreaga complexitate şi de caracterul contradictoriu al istoriei statalităţii moldoveneşti, a procesului de consolidare a independenţei politice şi de polemica privind viitorul Republicii Moldova, Uniunea Muncii consideră că la baza oricărei opţiuni trebuie să fie pusă voinţa poporului Moldovei, exprimată prin intermediul unor procedee consecvent democratice şi în condiţiile respectării dreptului omului.

Uniunea Muncii vede în existenţa statului democrat şi independent Republica Moldova un garant suficient pentru libertatea persoanei, pentru menţinerea echilibrului şi armonizarea intereselor diverselor pături şi grupuri sociale, etnice, profesionale, culturale, religioase, teritoriale şi de altă natură.

Privind pluripartidismul ca o posibilitate de armonizare a contradicţiilor sociale şi ca un garant al înoirii permanente a structurilor statului, sîntem conştienţi de faptul că un astfel de institut poate funcţiona real numai în condiţiile unei societăţi civile. De aceea, pronunţîndu-ne pentru dezvoltarea în continuare în Moldova a sistemului pluripartid, considerăm drept una din sarcinile noastre de bază - formarea la populaţia ţării a conştiinţei drepturilor cetăţeneşti.

Actualele structuri de stat ale Republicii Moldova le considerăm drept structuri de tranziţie de la vechile structuri sovietice la cele democratice. În pofida faptului că a fost adoptată o nouă constituţie, în Republica Moldova continuă să se încalce principiul separării puterii.

Constituţia în vigoare nu a creat mecanismul de protecţie a cetăţeanului împotriva samovolniciei statului. Este necesară precizarea şi extinderea acelor prevederi ale Constituţiei care definesc relaţiile dintre stat şi cetăţean. În Constituţie trebuie să fie consfinţite nu numai îndatoririle şi răspunderea cetăţeanului faţă de stat, dar şi răspunderea statului pentru orice prejudiciu moral sau material adus cetăţeanului. Instanţa de judecată, la rîndul său, trebuie să examineze acţiunile cetăţenilor împotriva instituţiilor şi organizaţiilor de stat, inclusiv a celor ce ţin de neplata la timp a salariilor şi pensiilor.

Uniunea Muncii se pronunţă pentru desfăşurarea unor referendumuri asupra problemelor cheie ale vieţii societăţii, inclusiv asupra adoptării legilor constituţionale.

Uniunea Muncii se pronunţă pentru instituirea în Republica Moldova a sistemului prezidenţial, consfinţit prin alegeri libere şi democratice, care ar fi garanţia unei autorităţi executive capabile să transpună în viaţă politica care s-a bucurat de sprijinul alegătorilor.

Uniunea Muncii consideră că realizarea în practică a principiilor statului de drept este posibilă numai cu condiţia asigurării unei independenţe reale a puterii judecătoreşti. În acest scop este necesar să fie create condiţii legislative şi tehnico-materiale adecvate pentru sistemul juridic şi de ocrotire a drepturilor.

Uniunea Muncii pledează pentru acordarea puterii locale o unei autonomii reale, inclusiv financiar-economice şi cultural-lingvistice. Considerăm că în condiţiile unei delimitări clare a competenţelor pe principiul teritorial, s-ar reuşi nu numai democratizarea administraţiei de stat, dar şi eliminarea tendinţelor separatiste şi consolidarea statalităţii.

Uniunea Muncii consideră că procesul de afirmare a Republicii Moldova în calitate de stat democratic de drept poate să aibă loc doar cu condiţia respectării neabătute ale documentelor internaţionale privind drepturile omului. În acest scop se va pronunţa în apărarea drepturilor minorităţilor etnice, politice, religioase şi va acţiona pentru asigurarea garanţiilor legislative pentru activitatea opoziţiei, văzînd în existenţa opoziţiei nu numai un indiciu al democraţiei, dar şi un factor important pentru o evoluţie sănătoasă a ţării.

Cooperarea militar-politică a Republicii Moldova cu alte ţări trebuie să se realizeze, de regulă, pe bază bilaterală. Securitatea ţării trebuie să fie asigurată printr-un sistem de tratate internaţionale. Doctrina militară a Republicii Moldova trebuie să prevadă o armată cu un efectiv mic, dar mobil, care în cazul unui atac militar urmează să asigure apărarea ţării pînă la intrarea în acţiune a garanţiilor pentru securitatea ţării, prevăzute de tratatele internaţionale.

Considerînd existenţa statului Republica Moldova, stat lipsit de intenţii agresive faţă de alte ţări, drept o garanţie a păcii şi stabilităţii în zona de nord-vest a bazinului Mării Negre, Uniunea Muncii subliniază importanţa dezvoltării Republicii Moldova în calitate de stat democratic de drept.

V. Etica politică

Cultul forţei şi a fricii cultivat în societatea sovietică în calitate de politică de stat a condus la apariţia unor metode şi forme de activitate politică perimate. Se manifestă tendinţe periculoase de revenire la vechile metode politice de impunere cu orice preţ a poziţiei, de reducere a rolului opoziţiei la funcţii pur decorative.

O parte din alegători tot mai mult manifestă nostalgie după timpurile vechi, sentimente generate de erorile guvernărilor precedente. Situaţia se agravează şi prin faptul că unele partide deseori procedează în contradicţie cu propriile promisiuni electorale, abuzînd de încrederea alegătorilor.

Uniunea Muncii nu acceptă comportamentul formaţiunilor politice ce se conduc de principiul "scopul scuză mijloacele". Uniunea Muncii în realizarea obiectivelor sale se va conduce de principiul reformismul consecvent. Reformismul exclude orice formă de violenţă, cataclisme sociale sau revoluţii, care la rîndul lor pot conduce la încălcarea drepturilor omului, la instaurarea dictaturii şi totalitarismului. Totodată, Uniunea Muncii nu exclude recurgerea la formele protestatare de apărarea a drepturilor omului ca grevele, demonstraţiile sau pichetările.

În activitatea sa Uniunea Muncii se va conduce de următoarele principii fundamentale:

• să poarte răspundere pentru acţiunile politice, atît ale fiecărui membru, cît şi ale partidului în ansamblu;
• să folosească negocierile drept principala formă de soluţionare a conflictelor, să tindă spre un dialog bazat pe egalitatea în drepturi, responsabilitate şi respect reciproc;
• în cazul existenţei în cadrul dialogului a unor contradicţii obiective să tindă spre depăşirea divergenţilor şi găsirea consensului;
• să tindă spre un compromis rezonabil, să manifeste toleranţă faţă de alte poziţii, să respecte poziţia minorităţii;
• aflîndu-se la putere să tindă spre colaborare cu opoziţia, aflîndu-se în opoziţie - spre colaborare constructivă cu puterea;
• să activeze în exclusivitate prin metode legale şi civilizate;
• să tindă spre elaborarea unor alternative constructive.

Sîntem conştienţi de faptul că numai prin eforturile comune ale tuturor forţelor democratice poate fi creată o societate democratică şi un stat de drept. Sîntem deschişi colaborării cu alte partide, activitatea cărora se identifică cu normele democratice şi ale statului de drept.

Programul / Organele de conducere / Date statistice / Participarea la alegeri