versiune pentru tipar

(Documentul are un caracter provizoriu şi este prevăzut pentru dezbateri publice, corectare şi adaptare)

1. Analiză şi premise

Acest document reprezintă viziunea conceptuală a PSDM asupra politicii social-economice a Republicii Moldova, care va fi luată drept bază pentru elaborarea unui program social-economic complex şi a variantei de alternativă a bugetului RM, direcţionate spre stimularea creşterii economice şi soluţionarea cât mai urgentă a problemelor societăţii. Informaţia este prezentată în formă de teze.

1.1. Criza social-economică şi securitatea statului

Economia Moldovei trece printr-o criză fără precedent pe timp de pace. Staţionează multe întreprinderi mari şi chiar ramuri industriale în întregime. Din anul 1990 până în prezent PIB-ul s-a diminuat de 2,5 ori, iar nivelul de trai al populaţiei a scăzut de aproximativ două ori. Parametrii securităţii economice determinaţi de aşa indici cum ar fi micşorarea PIB-ului, cota investiţiilor în PIB, cota importului în consumul populaţiei ş.a. au depăşit limitele critice.

Unul dintre cele mai mari pericole pentru securitatea economică reprezintă distrugerea potenţialului industrial şi tehnico-ştiinţific. Ştiinţa şi cercetările ştiinţifice s-au transformat dintr-o ramură prestigioasă şi asigurată material, în una din cele mai prost plătite. Continuă exodul masiv "al minţilor" peste hotare.

Degradează sectorul agrar, care întotdeauna a fost un sector vital pentru economia ţării şi de care, într-un fel sau altul, este legată viaţa şi activitatea a peste o treime din populaţia aptă de muncă. Producţia agricolă a scăzut de două ori mai mult.

Starea securităţii economice a ţării îşi găseşte expresia finală în indicii sănătăţii sociale a naţiunii. La toate componentele (nivelul de viaţă al populaţiei, diferenţierea veniturilor, nivelul de satisfacere a necesităţilor social-culturale, respectarea drepturilor şi libertăţilor persoanei, starea criminalităţii, dinamica natalităţii, mortalităţii şi creşterii populaţiei, longevitatea) au fost atinse sau depăşite limitele admisibile pentru securitatea statului.

1.2. Dezvoltarea economiei naţionale în perioada anilor 1990-2003

Reformele declarate s-au efectuat cu erori serioase şi au condus la agravarea situaţiei economice în ţară.

În anul 2003 Produsul Intern Brut (PIB) a constituit 42% comparativ cu anul 1990.

Au crescut disproporţiile în consumul PIB-ului. La 80% din populaţie revine nu mai mult de 10% din PIB şi invers - 20% din populaţie consumă mai mult de 90% din PIB.

"Stabilizarea" şi "creşterea economică" declarate în anii 2001-2003, practic, nu au influenţat considerabil starea reală economică a populaţiei.

În această perioadă constatăm:

• Cota populaţiei ce trăieşte sub limita sărăciei a crescut de la 72 până la 81 la sută;
• La capitolul nivelul dezvoltării umane Moldova a retrogradat de pe locul 98 pe locul 108;
• La capitolul corupţie - de pe locul 64 pe locul 100;
• Datoria externă a Moldovei a depăşit un miliard dolari SUA;
• Datoria internă a crescut cu 58 mln dolari SUA şi a constituit 221 mln dolari SUA;
• Deficitul balanţei comerciale a crescut cu 318 mln dolari SUA şi a constituit 613 mln dolari SUA;
• Investiţiile străine s-au diminuat cu 93 mln dolari SUA (mai mult de 3 ori).

Conform indicilor critici - de scădere a PIB-ului, de depăşire a cheltuielilor pentru consumul intern asupra nivelului PIB-ului, de scădere a investiţiilor în capitalul fix, nivelul de acoperire a importului cu exportul -, Moldova se află la un pas de colaps economic şi pierderea suveranităţii.

Slăbiciunea şi incompetenţa puterii, lipsa unui sistem legislativ şi fiscal adecvat, nivelul sporit de birocratizare, greşelile în reformarea structurii proprietăţii, creşterea şomajului şi sărăcirea societăţii sunt cauzele dezvoltării sectorului subteran al economiei.

Economia subterană subminează încrederea populaţiei în instituţiile de stat şi în reforme, determină populaţia să aleagă sectorul informal al economiei, împiedică crearea condiţiilor pentru o concurenţă de piaţă sănătoasă, conduce la diferenţierea societăţii conform veniturilor, trezeşte neîncrederea investitorilor străini în lansarea şi dezvoltarea activităţii lor în Moldova.

1.3. Dezvoltarea sferei sociale în perioada anilor 1990-2003

În condiţiile crizei economice, sfera socială a fost supusă multor schimbări negative. Scăderea volumului PIB-ului pe cap de locuitor (în pofida creşterii cheltuielilor pentru consum final) şi creşterea disproporţiilor de consum au influenţat considerabil diminuarea nivelului de trai.

Continuă micşorarea cotei din PIB, predestinată remunerării muncii şi veniturilor reale provenite din munca salariată.

Nivelul salariului mediu în Republică nu acoperă coşul minim de consum.

Pensia medie lunară stabilită nu acoperă 1/3 din minimul de existenţă.

În rezultatul agravării situaţiei materiale a cetăţenilor ţării, creşterii numărului persoanelor nevoiaşe şi a şomajului structural, este în ascensiune procesul de micşorare a numărului populaţiei.

Ţara trece printr-un proces de emigrare masivă a forţei de muncă şi şomaj în creştere, caracteristice pentru ţările slab dezvoltate, în care economia nu are capacitatea de a crea un număr suficient de locuri de muncă.

Conform unor estimări, din Moldova au emigrat în căutarea unui loc de muncă circa 800 mii de oameni sau mai mult de 40% din populaţia aptă de muncă.

Începând cu anul 2000 s-a acutizat problema demografică: scade numărul populaţiei apte de muncă, scade natalitatea şi creşte mortalitatea.

A scăzut considerabil volumul serviciilor medicale prestate populaţiei. Nivelul stării de sănătate a populaţiei este unul din cele mai joase în Europa.

Introducerea în ritm accelerat a învăţământului contra plată a scăzut considerabil accesul la studii pentru cea mai mare parte a copiilor şi tinerilor.

O mare daună este adusă ecologiei. Se distruge solul, se poluează râurile şi rezervoarele de apă. Din resursele de ape subterane cercetate, doar 50% pot fi folosite fără curăţare preventivă.

După intensitatea eroziunilor solului, Moldova se plasează pe primul loc în Europa.

Procesele negative, care au loc în economia ţării, au condus la o criză social-economică profundă, în rezultatul căreia sărăcia a devenit o problemă foarte gravă.

Sărăcia este mai mult decât lipsa celor necesare pentru bunăstarea materială. Sărăcia ne privează de cele mai importante posibilităţi de dezvoltare umană - posibilitatea de a trăi o viaţă lungă, sănătoasă, creativă, demnă, cu respect faţă de sine şi de cei din jur.

Din punct de vedere al dezvoltării umane, prin sărăcie se subînţelege lipsa posibilităţii de a alege şi de a duce un mod de viaţă demn.

1.4. Concluzii

Experienţa reformării nereuşite a economiei Republicii Moldova a demonstrat clar că acele cauze structurale ce au stat la baza crizei actuale sunt de nedepăşit în limitele reformelor nomenclaturiste.

"Stabilizarea" şi "creşterea" economică declarate de către actualul guvern, în sensul conservării tendinţelor existente, vor conduce la distrugerea definitivă a economiei naţionale.

Unica ieşire din situaţia creată constă în revizuirea radicală a bazelor politicii economice, reorientarea ei spre satisfacerea intereselor maselor largi ale populaţiei prin stimularea creşterii economice accelerate.

O astfel de politică economică este menită să rezolve, în primul rând, problemele plasării populaţiei în câmpul muncii şi ridicării nivelului bunăstării sociale.

Aceasta necesită, la rândul său, direcţionarea eforturilor întregii societăţi spre modernizare şi creştere economică pe o altă bază, mult mai eficientă.

Realizarea acestui obiectiv complex implică eforturile sistematizate, consecvente şi profesioniste ale tuturor organelor puterii executive şi legislative.

Consolidarea societăţii, implicarea tuturor forţelor constructive în asigurarea unui salt economic şi social sunt condiţii indispensabile pentru asigurarea creşterii economice şi depăşirea factorilor negativi atât în economie, cât şi în viaţă socială.

2. Noua politică social-economică

Conţinutul noii politici social-economice este, în mare parte, determinat de faptul ce răspunsuri vom da la următoarele întrebări fundamentale:

• Cum va fi asigurată plasarea în câmpul muncii a populaţiei, crearea unui număr suficient de locuri de muncă, restabilirea nivelul normal de salarizare, lichidarea şomajului forţat şi oprirea fluxului de "minţi" şi a forţei de muncă?
• Cum se va obţine majorarea veniturilor bugetare în măsura, în care statul îşi va putea îndeplini obligaţiile?
• Ce model social-economic este aplicabil pentru Moldova?
• Dezvoltarea căror ramuri ale economiei trebuie să devină prioritară?
• În ce ritm trebuie să se dezvolte economia?
• Cum se vor asigura condiţiile macroeconomice favorabile pentru dezvoltarea producerii?
• Cum se va asigura sporirea activităţii investiţionale?
• Cum se va realiza decriminalizarea economiei, asigurarea funcţionării mecanismelor concurenţei de piaţă, excluderea abuzurilor cauzate de situaţia de monopol pe piaţă?

2.1. Calea spre soluţionarea problemelor sociale

Analiza datelor statistice demonstrează că la momentul actual:

• pensia medie constituie cca 250 lei,
• minimul de existenţă constituie cca 650 lei,
• coşul minim de consum constituie cca 1450 lei,
• numărul pensionarilor este de cca 650 mii,
• veniturile şi cheltuielile bugetului de asigurări sociale constituie cca 2,5 mlrd. lei.

Este evident că în cadrul bugetului existent este imposibilă majorarea considerabilă a plăţilor sociale. Pentru a aduce nivelul pensiei până la cel al minimului de existenţă este necesar de a majora bugetul asigurărilor sociale de 2,5-3 ori, iar pentru a ridica nivelul pensiilor la cel al coşului minim de consum - de 5-6 ori.

O astfel de majorare a plăţilor sociale este posibilă numai în condiţiile creşterii economice de proporţii, lărgirii bazei impozabile, legalizării sectorului subteran al economiei şi, în consecinţă, a creşterii considerabile a veniturilor bugetare.

Concomitent, politica social-economică trebuie să considere ecologia şi protecţia mediului ambiant drept factori importanţi. Alunecările de teren, secarea lacurilor, eroziunea solurilor, poluarea apelor sunt doar unele din problemele, cu care se confruntă Moldova.

PSDM consideră că, pentru diminuarea şomajului, majorarea salariilor, pensiilor şi garanţiilor sociale, pentru ridicarea nivelului de viaţă al populaţiei, îmbunătăţirea stării mediului ambiant şi a sănătăţii naţiunii, este necesară dezvoltarea economiei, implementarea unei politici sociale echitabile şi adecvate, în condiţiile asigurării securităţii ecologice a tării.

2.2. Modelul social-economic propus de PSDM

În cadrul prezentei iniţiative, PSDM propune un model real, bazat pe o analiză minuţioasă a specificului şi potenţialului ţării, de edificare şi dezvoltare a economiei de piaţă, în care rolul statului constă în reglementare, direcţionare şi stimulare.

Pentru elaborarea modelului economic, PSDM a pornit de la faptul că Republica Moldova nu dispune de resurse considerabile naturale şi minerale (petrol, gaz, cărbune, metale, piatră, lemn, acces maritim etc.), nu este capabilă să-şi satisfacă necesităţile de energie şi să asigure 100% securitatea energetică doar din contul surselor interne. Moldova are nevoie de un program economic complex, adecvat condiţiilor, posibilităţilor şi conjuncturii, în special a celei internaţionale.

Până în anul 1991 Moldova a dispus de ramuri dezvoltate cu tehnologii performante, care în perioada reformelor au fost cel mai mult afectate. Specificul acestor ramuri constă în ponderea considerabilă a valorii adăugate, gradul înalt de plasare a populaţiei în câmpul muncii, aplicarea cunoştinţelor şi tehnologiilor avansate, nivelul înalt de calificare a personalului ştiinţific şi de producţie.

Renaşterea acestor ramuri este o sarcină prioritară sub aspectul creşterii considerabile a valorii adăugate şi integrării în structurile economice de piaţă internaţionale.

Formarea complexului agroindustrial, dezvoltarea accelerată a industriei şi, în primul rând, a ramurilor cu tehnologii performante, cu o pondere înaltă a valorii adăugate în produsului final, cu un grad înalt de aplicare a realizărilor ştiinţifice şi a forţei de muncă calificate sunt unice surse de creştere economică în Moldova în condiţiile actuale.

PSDM propune modelul social-economic "3 Eco" (Economie, Ecologie, Economisire), bazat pe concepţia unei ţări ecologic pură şi ecologic protejată, cu utilizarea eficientă şi economă a resurselor umane şi naturale. Este necesar să ne concentrăm eforturile şi resursele asupra producerii mărfurilor şi serviciilor calitative şi ecologic pure. Moldova trebuie să se poziţioneze ca un producător de mărfuri nedăunătoare pentru sănătate şi să se asocieze cu noţiunile de "calitate" şi "curăţenie".

Modelul economic propus este bazat pe ideea creării condiţiilor necesare pentru atragerea şi plasarea capitalului străin în scopul păstrării şi investirii întru asigurarea creşterii economice accelerate. Plasarea capitalului în scopul păstrării acestuia, prestarea serviciilor financiare şi bancare va stimula "turismul de afaceri", deplasările de serviciu îmbinate cu odihna, asanarea şi tratamentul. În calitate de exemplu pot servi aşa ţări ca Irlanda, Elveţia, Cipru.

Reieşind din aspectul social, modelul propus va asigura protecţia mediului ambiant şi va servi drept fundament pentru formarea unei naţiuni sănătoase din toate punctele de vedere.

Pornind de la concepţia propusă, este necesară formarea şi dezvoltarea următoarelor ramuri şi direcţii:

- Sectorul agricol

Formarea complexului agroindustrial, integrarea sectoarelor de cultivare, prelucrare şi comercializare. Dezvoltarea ramurilor tradiţionale pentru Moldova: agricultura, creşterea animalelor şi pescuitul. Producerea şi exportarea produselor alimentare de calitate înaltă şi ecologic pure. Crearea bazei de materie primă pentru "industria sănătăţii".

- "Industria sănătăţii"

Producerea şi exportul preparatelor farmaceutice de calitate şi ecologic pure, a medicamentelor, produselor cosmetice, detergenţilor. Odată cu dezvoltarea serviciilor medicale şi cosmetologice profesioniste şi moderne, accesibile la preţ, Moldova va deveni o ţară atractivă pentru cei din comunitatea internaţională prin mediul ambiant nedăunător şi produse alimentare pure.

- Tehnologiile avansate

Formarea ramurilor noi cu tehnologii avansate. Dezvoltarea producţiei electronice de uz casnic şi specializate şi a tehnologiilor informaţionale. Producerea şi exportul mărfurilor de calitate şi ecologic pure.

- Industria uşoară

Dezvoltarea industriilor textile, de confecţii şi a încălţămintei, tradiţionale pentru Moldova. Producerea şi exportul mărfurilor de calitate şi ecologic pure.

- Tehnologiile de construcţii

Folosirea zăcămintelor minerale din Moldova. Producerea şi exportul materialelor şi tehnologiilor de construcţii de calitate şi ecologic pure: cărămidă, gips, teracotă, utilaje de construcţii. Proiectare şi servicii în domeniul construcţiilor.

- Servicii bancare şi de consultanţă

Serviciile financiare, dezvoltarea sistemului bancar şi accesul băncilor internaţionale pe piaţa internă. Servicii juridice, de audit şi consultanţă profesionistă. Crearea condiţiilor avantajoase pentru păstrarea capitalului străin.

- Turism şi infrastructură

Formarea şi dezvoltarea infrastructurii, drumuri, comunicaţii, hoteluri, restaurante şi centre de agrement. Accesul companiilor de transport internaţionale pe piaţa internă. Colaborarea cu agenţiile turistice internaţionale şi accesul acestora pe piaţa internă. Promovarea eco-turismului, combinarea cu programe de asanare, prestarea serviciilor medicale şi cosmetologice de calitate la un preţ accesibil. Formarea şi promovarea programelor turistice, de turism rural, turism vinicol, excursii la natură combinate cu pescuitul şi vânătoare etc.

Pentru asigurarea calităţii produselor şi purităţii ecologice a acestora, sunt necesare:

• introducerea noilor tehnologii de business, management şi marketing, standardelor internaţionale ale calităţii, precum ISO 9000 ş.a.;
• elaborarea unui program fundamental cu privire la protecţia mediului ambiant, standardelor naţionale şi restricţiilor dure, privind tehnologiile, ramurile industriale, direcţiile de activitate economică nocive şi periculoase.

Pentru implementarea modelului economic propus, este necesară elaborarea şi realizarea unui program de stat de promovare a exportului şi atragere a capitalului.

În primul rând, este necesară crearea condiţiilor pentru direcţionarea transferurilor băneşti ale concetăţenilor noştri, care muncesc peste hotare, în scopuri investiţionale. Este necesar să fie create condiţii pentru întoarcerea lor în ţară. Toţi aceşti oameni reprezintă o resursă de importanţă vitală, o forţă esenţială pentru ţara noastră, - oameni cu o nouă mentalitate, cu un capital iniţial acumulat (prin muncă), care posedă limbi străine, cunosc cultura şi modul de viaţă al altor state. Anume ei sunt baza business-ului mic şi mijlociu şi a clasei medii a Moldovei.

În al doilea rând, este necesară crearea condiţiilor pentru atragerea capitalului străin atât în scopuri investiţionale, cât şi în scopul păstrării lui.

Asigurarea schimbărilor calitative a situaţiei social-economice va necesita revizuirea cardinală a politicilor monetar-creditare, investiţionale, bugetar-fiscale şi externe ale statului, definirea clară a rolului statului în economie şi a rolului micului business în stat. Pentru îmbunătăţirea semnificativă a nivelului de trai al populaţiei, pe lângă stimularea creşterii economice şi, respectiv, a încasărilor bugetare, este necesară revizuirea cardinală a politicii sociale de stat şi, în consecinţă, a structurii cheltuielilor bugetare - majorarea plăţilor sociale şi reducerea cheltuielilor de stat excesive, cheltuielilor pentru deservirea aparatului de stat.

2.3. Politica investiţională

Dezvoltarea economică a Moldovei va fi determinată în următorii ani de capacitatea de atragere a resurselor pentru o creştere economică accelerată. Astfel, atragerea investiţiilor în economia naţională trebuie tratată ca principala sursă de creare a unei baze tehnice de producere competitive, orientată spre export şi care va crea perspectiva de creştere economică generală a Moldovei.

Soluţionarea acestor probleme cere elaborarea noilor principii de realizare a politicii investiţionale de stat, adecvate scopului creşterii economiei naţionale. Statul trebuie să asigure condiţii clare şi stabile pentru investitori şi economie în întregime, un sistem de protecţie şi stimulare a investiţiilor.

Priorităţile politicii investiţionale de stat sunt: stimularea modernizării complexe şi reformarea structurală a producerii, sporirea competitivităţii sectorului de prelucrare al industriei, dezvoltarea investiţională accelerată a sectoarelor "economiei noi" şi, în primul rând, formarea ramurilor inovaţionale şi informaţionale, a unui nou aspect tehnologic al economiei naţionale.

2.4. Politica bugetar-fiscală

PSDM consideră că trecerea la o traiectorie a creşterii economice accelerate este practic imposibilă fără soluţionarea integrală a problemei încasării impozitelor şi completării bugetului de stat. Concomitent, impozitele trebuie să fie comensurabile cu posibilităţile economiei şi să servească drept instrument pentru dezvoltarea economiei.

Rolul decisiv în stimularea creşterii economice aparţine legislaţiei fiscale.

Codul fiscal actual este extrem de complex şi foarte des schimbat de diverse scrisori instructive ale Ministerului de Finanţe, generează multe controverse, în special la capitolul corespunderii altor acte civile şi normative, nu stimulează modernizarea şi reconstrucţia producerii, nu contribuie la diminuarea diferenţierii sociale a populaţiei.

În realitate, cu fiecare nouă modificare, politica bugetar-fiscală devine mai restrictivă şi tot mai dură pentru antreprenoriat.

Veniturile generate de agenţii economici în urma creşterii economice trebuie să devină sursa de venit a bugetului.

La momentul actual bugetul nondeficitar nu este altceva decât o ficţiune.

În consecinţă, bugetul declarat social şi-a pierdut orientarea socială.

În esenţa sa, politica bugetului nondeficitar s-a transformat într-o politică de blocare şi sustragere a mijloacelor circulante financiare a agenţilor economici.

Cotele impozitelor se determină din necesităţile formării veniturilor bugetare şi nu din raţiunile economice.

Este necesară înlăturarea contradicţiilor între priorităţile sociale şi funcţiile fiscale ale legislaţiei şi cadrului reglementar fiscal.

Dacă se determină oficial pragul sărăciei (minimului de existenţă), veniturile care sunt mai jos de această limită nu trebuie să fie impozitate.

Cresc contradicţiile între principiile de asigurare a creşterii economice declarate şi actuala politică bugetar-fiscală, exercitată de stat:

• Structura veniturilor bugetare şi Codul fiscal, în starea lui actuală, nu creează condiţii favorabile pentru o dezvoltare a sectorului real al economiei;
• Creşte impozitarea indirectă (se păstrează condiţiile pentru înrădăcinarea economiei subterane);
• Piaţa internă este tot mai puţin protejată de concurenţa agresivă a monopolurilor locale şi internaţionale;
• Creşte concentrarea resurselor bugetare, dar nu se schimbă rolul funcţional al bugetului în reproducerea naţională;
• De facto, bugetul nu creează condiţii pentru propria stabilitate, ci depinde totalmente de condiţiile externe.

PSDM consideră, că scopul principal al dezvoltării social-economice constă în crearea condiţiilor pentru asigurarea bunăstării, securităţii şi a posibilităţilor de viaţă demnă pentru cetăţeni, ceea ce presupune, în primul rând, în domeniul politicii bugetare - atingerea echilibrului între obligaţiile sociale ale puterii şi posibilităţile ei de mobilizare a resurselor financiare pentru direcţiile strategice ale dezvoltării economice.

Este necesară micşorarea semnificativă a poverii fiscale în cel mai scurt termen. Totodată, trebuie să pornim de la faptul că micşorarea cotelor de impozitare poate conduce la creşterea veniturilor bugetare nu doar în viitor (din contul sporirii volumului producerii şi creşterii eficienţei acesteia), ci şi la etapa actuală (din contul legalizării sectorului subteran, scăderii datoriilor şi neachitărilor).

Cotele impozitelor de bază şi a plăţilor obligatorii trebuie să fie stabilite astfel, ca să nu submineze baza financiară a întreprinderilor sectorului real al economiei pentru o reproducere extinsă.

Estimările aproximative ale acestor cote sunt: TVA nu mai mare de 10%, impozitul pe venit nu mai mare de 10-12%, toate defalcările sociale trebuie reduse la un singur impozit social (fondurile de pensii, de asigurări sociale şi de asigurare medicală) nu mai mare de 12-15%.

În cazul investirii venitului în fonduri fixe şi circulante, facilităţile fiscale trebuie să reducă cota impozitului pe venit la zero. Durata acestui regim de impozitare trebuie păstrată pentru o perioadă nu mai mică de şapte-zece ani.

De fapt, este vorba despre un nivel normal al poverii fiscale, reieşind din strategia de dezvoltare social-economică durabilă a ţării.

La prima etapă, această micşorare poate fi aplicată pentru anumite ramuri ale economiei, cu trecerea ulterioară şi asupra altora.

Creşterea eficienţei sistemului bugetar-fiscal poate fi realizată prin următoarele măsuri urgente:

• Trecerea la politica creşterii potenţialului bugetar, drept o sarcină prioritară în domeniul politicii veniturilor;
• Reformarea sistemului de impozitare a întreprinderilor din sectorul real al economiei, care ar duce la scăderea cotei impunerii şi creşterea masei impozabile;
• Simplificarea urgentă a plăţilor impozitare pentru întreprinderile mici şi mijlocii, fixarea a unui impozit unic pentru business-ul mic, şi nu mai mult de 3-4 impozite pentru întreprinderile medii şi mari;
• Perfecţionarea procedurii de formare a comenzii de stat în baza cheltuielilor bugetare (atât la nivel de stat, cât şi regional);
• Micşorarea ratei dobânzii pe credite sub nivelul profitului în sectorul real (până la ? din nivelul de profit);
• Refuzul de la politica nondeficitară a bugetului de stat în scopuri investiţionale şi pentru îndeplinirea obligaţiilor datoriei externe;
• Până la 20% din cheltuielile bugetului de stat trebuie să fie direcţionate pentru investiţii în economie.

Trebuie asigurată funcţionarea legilor de reproducere şi acumulare a capitalului. Este necesar ca activitatea legislativă să se axeze pe crearea unui spaţiu fiscal favorabil, capabil să intensifice procesele de creştere economică, care ar contribui inclusiv şi la legalizarea sectorului subteran.

2.5. Politica monetar-creditară

Cel mai important compartiment în realizarea politicii monetar-creditare este asigurarea fluxului de credite bancare în sectorul real al economiei. Sectorul real al economiei are nevoie de credite de lungă durată la un procent de piaţă rezonabil.

Sistemul bancar din Moldova, reieşind din nivelul său de dezvoltare şi posibilităţi, nu poate asigura o creditare eficientă şi accesibilă pe termen lung a sectorului real al economiei naţionale. Resursele financiare disponibile sunt insuficiente. Este necesar de a atrage resurse financiare străine de proporţii şi de a crea condiţii necesare în acest sens. Băncile locale nu pot asigura garanţiile necesare şi nivelul cerut de servicii pentru deservirea capitalului străin considerabil, a resurselor financiare plasate pentru păstrare şi în scopuri investiţionale.

PSDM consideră că, pentru a asigura creditarea accesibilă şi pe termen lung a sectorului real al economiei naţionale şi pentru atragerea în acest scop a resurselor financiare străine de proporţii, şi, de asemenea, pentru a crea o concurenţă sănătoasă şi loială în sectorul dat şi, implicit, să asigure nivelul înalt şi accesibil al serviciilor bancare, este nevoie de a permite accesul băncilor străine pe piaţa internă.

2.6. Politica economică externă

Obiectivul principal - integrarea eficientă a Moldovei în sistemul internaţional de divizare a muncii drept o condiţie primordială a funcţionării stabile a economiei naţionale şi creşterii economice.

Realizarea consecventă a acestui obiectiv trebuie să schimbe caracterul integrării Moldovei în economia mondială, să facă acest proces dirijabil, subordonat obiectivelor economice pe termen lung, bazat pe calcule concrete şi nu pe presupuneri. În acelaşi timp, principala direcţie strategică a politicii economice externe trebuie să fie orientată spre restructurarea economiei naţionale şi asigurarea intereselor participanţilor autohtoni la operaţiunile economice externe.

Politica economică externă trebuie să fie orientată, mai întâi de toate, spre rezolvarea următoarelor sarcini principale:

• Crearea condiţiilor favorabile pentru accesul la pieţele internaţionale ale mărfurilor, serviciilor şi forţei de muncă moldoveneşti;
• Protecţia pieţei interne a mărfurilor, serviciilor şi forţei de muncă;
• Accesul la resursele internaţionale ce au o importanţă strategică pentru dezvoltarea economică (capitaluri, tehnologii, resurse energetice, mărfuri şi servicii, producerea autohtonă a căror lipseşte sau este redusă);
• Crearea condiţiilor favorabile pentru achitările externe;
• Asigurarea securităţii statului, a drepturilor şi a securităţii consumatorilor.

Susţinerea schimbărilor structurale ale exportului moldav trebuie să se axeze pe acele sectoare ale economiei, care sunt real sau potenţial competitive. Acestea sunt, în primul rând, ramurile cu tehnologii performante cu o pondere înaltă a capitalului.

PSDM consideră că politica externă a statului trebuie să fie orientată spre un rezultat concret. Noi trebuie să ne specializăm. Domeniile în care ne vom specializa trebuie să fie mai atractive, decât cele ale ţărilor vecine şi ale concurenţilor noştri.

2.7. Rolul statului în asigurarea creşterii economice

Până în prezent statul a fost tratat doar ca o suprastructură a economiei.

Statul s-a sustras de la multe din funcţiile sale directe - de creare a condiţiilor normale pentru dezvoltare, investiţii, modernizarea economiei (reutilarea tehnologică în baza realizărilor progresului tehnico-ştiinţific, implementarea formelor moderne de organizare şi management, sporirea, în această bază, a eficacităţii şi competitivităţii) - ca una din direcţiile de bază a politicii economice.

Constatăm că, dimpotrivă, a crescut implicarea directă a statului în economie. Reglementarea excesivă, monopolizarea, (re)naţionalizarea şi crearea preferinţelor sunt menite să deservească comanda politică a puterii. Toate acestea conduc la profituri politice de moment în detrimentul dezvoltării economice durabile.

Este datoria statului să asigure o stabilitate social-politică şi legislativă, să debirocratizeze economia şi să excludă implicarea directă în economie.

PSDM consideră că este nevoie, în regim de urgenţă, să fie micşorate cheltuielile de stat neîntemeiate (reducerea considerabilă a numărului de funcţionari, automobilelor luxoase, deplasărilor costisitoare în străinătate, organizarea summit-urilor fără rezultate etc.) şi, respectiv, redirecţionarea veniturilor bugetare spre majorarea pensiilor, salariilor şi investiţiilor interne în economie.

Un atribut al oricărei dezvoltări este sistemul planificării indicative şi a programelor de stat de modernizare a economiei, orientate spre crearea condiţiilor favorabile de creştere şi ridicare a nivelului de competitivitate a economiei naţionale.

Statul trebuie să formeze instituţii de dezvoltare care ar susţine investiţiile. PSDM consideră că rolul statului în economie trebuie să fie de reglementare, direcţionare şi stimulare.

2.8. Rolul business-ului mic şi mijlociu în stat

PSDM consideră că este inadmisibil de a atribui business-ului mic, spre deosebire de cel mijlociu şi mare, rolul fiscal. Acesta abia urmează să devină contribuabil. La prima etapă, antreprenoriatul mic reprezintă:

• populaţia, plasată de sine stătător în câmpul muncii, privând statul de această obligaţie;
• sursa de noi locuri de muncă, cu un nivel de salarizare mai mare decât în sectorul de stat;
• sursa cererii sporite de manageri;
• baza pentru sporirea cererii de investiţii;
• factor important de formare a cererii solvabile;
• furnizor mobil de mărfuri şi servicii noi pe piaţă.

PSDM propune să fie introdusă o politică economică stimulatorie şi să fie stabilite condiţii preferenţiale pentru micul business:

• impozit unic, cu o administrare simplă;
• simplificarea evidenţei contabile prin utilizarea unui singur formular;
• efectuarea dărilor de seamă o singură dată pe an;
• facilitarea accesului la resursele financiare şi microcreditare.

2.9. Concluzii

Noul program social-economic propus de PSDM va permite obţinerea următoarelor rezultate.

În domeniul economic:

• creşterea economică nu mai puţin de 14-16% anual;
• legalizarea economiei subterane, extinderea bazei impozabile;
• creşterea considerabilă a veniturilor bugetare;
• atragerea investiţiilor de proporţii în sectorul real al economiei.

În sfera socială:

• în timp de doi ani, pensiile vor atinge nivelul minimului de existenţă, iar salariul mediu în sfera bugetară - nivelul coşului minim de consum;
• în timp de patru ani, pensiile vor atinge nivelul coşului minim de consum, iar salariile medii în sfera bugetară vor depăşi de două ori nivelul coşului minim de consum;
• crearea de noi locuri de muncă, micşorarea considerabilă a şomajului;
• eradicarea corupţiei;
• crearea condiţiilor pentru investiţii interne, reîntoarcerea emigranţilor în ţară.