versiune pentru tipar

Din momentul venirii sale la putere, la 25 februarie 2001, reprezentanţii Partidului Comuniştilor nu au ratat nici o ocazie (îndeosebi în afara Republicii Moldova) pentru a sublinia faptul că au venit la putere pe cale democratică. Or, alegerile în organele puterii publice locale din 25 mai-8 iunie 2003 au demonstrat că PCRM promovează politica de standarde duble, iar liderul acestui partid, Vladimir Voronin, conştient şi-a asumat rolul unui cameleon politic. Pe de o parte, Vladimir Voronin încearcă să creeze în exteriorul Republicii Moldova imaginea unui partid comunist reformator, care se conformează normelor democratice şi a statului de drept. În acelaşi timp, în interiorul statului acelaşi partid comunist demonstrează cu prisosinţă că a moştenit din trecutul sovietic nu numai denumirea, ci şi esenţa sa totalitară.

În opinia social-democraţilor, atacul puterii centrale asupra autonomiei găgăuze în 2002 a constituit o testare a tehnologiilor antidemocratice, distructive şi deseori murdare, folosite ulterior de PCRM împotriva oponenţilor săi politici în ultima campanie electorală.

PSDM nu consideră că adoptarea de către Parlamentul Republicii Moldova, la 23 decembrie 1994, a Legii cu privire la statutul juridic special al Gagauz Yeri în mod automat a rezolvat toate problemele legate de autonomia găgăuză. Puterii centrale îi revine responsabilitatea pentru faptul că n-a fost definitivat cadrul juridic, necesar pentru activitatea organelor puterii din UTA Gagauz Yeri în strictă conformitate cu Constituţia şi legislaţia Republicii Moldova, ca de altfel şi pentru rezolvarea stărilor de conflict prin mecanismele statului de drept.

Aceste lacune au devenit evidente atunci, cînd conducerea PCRM în frunte cu Vladimir Voronin şi-a pus drept scop plasarea cu orice preţ a adepţilor săi la conducerea autonomiei găgăuze. Sfidînd legislaţia Republicii Moldova, conducerea comunistă de la Chişinău a iniţiat desfăşurarea la 24 februarie 2002 a unui referendum ilegal în problema acordării încrederii Başcanului UTA Gagauz Yeri Dumitru Croitor, iar Preşedintele Vladimir Voronin personal i-a chemat pe locuitorii autonomiei să participe la această farsă pseudo-democratică.

Noi, membrii PSDM, sîntem conştienţi de rolul neunivoc pe care l-a jucat Ivan Burgudji în procesele politice din sudul Republicii Moldova începînd cu anul 1989. Or, condamnarea lui la 6 iunie curent la cinci ani de privaţiune de libertate, invocînd pretextul zădărnicirii referendumului din 24 februarie 2002, poate fi calificată numai ca un caz de răfuială politică cu o persoană incomodă. Acest caz face parte dintr-un şir de dovezi care demonstrează că puterea comunistă a sugrumat independenţa puterii judecătoreşti, transformînd-o într-o unealtă de persecutare a opoziţiei politice. Societatea moldovenească alunecă spre un regim autoritar în care instituţiile statului de drept, laolaltă cu lozincile de integrare în Europa, servesc în calitate de paravan. Modul în care puterea comunistă s-a comportat în 2002 în UTA Gagauz Yeri, provocarea conştientă a sentimentelor xenofobe în recenta campanie electorală, demonstrează că PCRM a devenit un pericol real pentru democraţie în Republica Moldova şi pentru viitorul statului.

PSDM consideră că cazul lui Ivan Burgudji trebuie să alerteze societatea civilă din Republica Moldova. Astăzi - Ivan Burgudji, mîine - oricine dintre noi.