versiune pentru tipar

Rezultatul alegerilor parlamentare din 6 martie 2005 demonstrează că partidele care au participat în aceste alegeri n-au făcut tot posibilul pentru a nu admite din nou la guvernare Partidul Comunist, care a obţinut 56 mandate. Formarea unui bloc electoral anticomunist a depins în mare măsură de voinţa şi responsabilitatea acestor partide, lucru despre care Partidul Reformei a atras atenţia şi în perioada discuţiilor din cadrul Comitetului pentru Apărarea Independenţei şi a Constituţiei, şi în cadrul întâlnirii partidelor politice de orientare democratică, convocată la iniţiativa preşedintelui Uniunii Scriitorilor, dl Mihai Cimpoi, înainte de anunţarea datei alegerilor.

Pierderea alegerilor din 6 martie 2005 de către forţele de orientare democratică, reformatoare şi revenirea la putere a comuniştilor s-a întâmplat din motivul că Alianţa "Moldova Noastră" a refuzat constituirea unui singur bloc electoral, format din partidele democratice şi din cauza că PPCD n-a acceptat formarea celui de-al doilea bloc electoral, constituit de PPCD, PSD şi Partidul Reformei, propunere înaintată către PPCD de Partidul Reformei după constituirea Blocului "Moldova Democrată".

Neunificarea partidelor de opoziţie a adus Partidului Comunist 10 mandate în plus, dar şi acestea nu le erau de ajuns pentru alegerea preşedintelui statului. Alegerea preşedintelui s-a făcut cu doar voturile PPCD, PD şi ale grupului PSL, fapt ce a permis numirea ulterioară a prim-ministrului şi formarea guvernului doar din rândurile Partidului Comunist sau ale adepţilor săi.

Susţinerea nomenclaturii comuniste în funcţiile-cheie ale statului de către unele partide de dreapta nu este pentru prima dată. Ea a fost prezentă întotdeauna în istoria politică a republicii noastre, începând cu 1990, când unii "patrioţi", la fel, în numele democraţiei şi al cauzei naţionale, au promovat în fruntea statului doar nomenclatura comunistă şi prorusă, politicieni cu mentalitate totalitară, fără caracter, morală şi voinţă politică, fără nici un pic de ruşine faţă de cetăţenii acestui stat, care timp de 50 de ani după ocupaţia din 1940 au trăit calvarul comunismului, prin deportările în Siberia, colectivizare, împuşcarea şi aruncarea de vii în gropile cu var numai din motivul că erau învăţători, preoţi, medici sau proprietari ai câtorva hectare de pământ.

Această nomenclatură comunistă, care, peste noapte, s-a numit "democrată", a distrus Mişcarea de eliberare naţională, fondată în anii 1988-1989 cu mari riscuri şi jertfe omeneşti şi a discreditat valorile democratice, valori fără care - timpul ne-a demonstrat acest adevăr - republica şi cetăţenii ei nu au viitor, decât doar sărăcie, cenzură şi dictatură.

10 ani pierduţi, 10 ani de sărăcie. Acesta este rezultatul politicii şi al lipsei de verticalitate a unor "patrioţi". Iată motivul din care Republica Moldova este unicul stat din lume, unde Partidul Comuniştilor a revenit la putere în mod democratic (în anii 2001 şi în 2005 cu o majoritate absolută).

Argumentele voturilor din 4 aprilie 2005 ale fracţiunilor PPCD, PD şi ale grupului social-liberal sunt acestea: Partidul Comunist s-a democratizat, s-a europenizat şi nu mai promovează interesele politice ale Federaţiei Ruse.

Ce politică va promova în următorii patru ani guvernarea comunistă? Politica integrării europene, prin realizarea Planului de Acţiuni UE-Republica Moldova, plan care ne obligă să ajustăm legislaţia noastră la normele şi standardele europene pentru separarea reală a puterilor în stat, pentru o economie de piaţă liberă, independenţa puterii judecătoreşti, libertatea presei şi a dreptului de exprimare etc.? Vor menţine poziţia actuală în problema retragerii armatei ruse şi vor rezolva problema transnistreană în conformitate cu normele şi standardele europene şi ale dreptului internaţional sau vor reveni la politica de federalizare a republicii - "unica şansă" de soluţionare a diferendului transnistrean? Vor consolida independenţa puterii judecătoreşti, vor recunoaşte opoziţia şi presa, ca elemente foarte importante ale democraţiei? Sau vor strangula din nou opoziţia, independenţa judecătorilor, procurorilor şi a poliţiei? Vor continua cenzurarea presei, astfel încălcând dreptul la exprimare? Vor distruge şi-n continuare businessul mic şi mijlociu prin monopolul companiilor mari? Vom trăi şi vom vedea...

Cine sunt comuniştii este clar, dar ne întrebăm cât timp aceşti "patrioţi" vor folosi electoratul de dreapta pentru a menţine la putere nomenclatura comunistă? Cert este că am obosit cu toţii de o astfel de politică şi de astfel de "patrioţi".

Congresul II al PL a constatat că Republica Moldova are nevoie de un partid format din politicieni neobsedaţi de putere, demni de cauza pe care o reprezintă, la care să se alăture tineri competenţi, oneşti şi cu vocaţie liberală, nemolipsiţi de virusul totalitarismului şi al puterii, împreună formând o clasă politică nouă. Doar un partid, care n-a susţinut niciodată nomenclatura comunistă (nici direct, nici indirect), este în drept să reprezinte dreapta politică a Republicii Moldova. Şi acesta este Partidul Liberal, succesorul de drept şi politic al Partidului Reformei.

Congresul II al PL consideră că Partidul Popular Creştin-Democrat, Partidul Democrat şi Partidul Social-Liberal fac parte din actuala guvernare şi poartă aceeaşi răspundere alături de Partidul Comuniştilor pentru anii de guvernare 2005-2009.

Congresul II al PL face apel către toţi cetăţenii, care îmbrăţişează valorile liberale, democratice şi naţionale, să adere la PL, partid, care va reprezenta şi va promova valorile liberale şi naţionale ale tuturor cetăţenilor RM în lupta cu nomenclatura politică la viitoarele alegeri locale şi în cele parlamentare.