versiune pentru tipar

Acţiunile întreprinse de Rusia prin intermediul guvernării comuniste şi OSCE de a-şi impune influenţa în regiunea transnistreană prin aşa-numita "soluţionare a conflictului", demonstrează cu prisosinţă că, în pofida voinţei poporului, republica este împinsă intrus pe calea federalizării.

Autorităţile de la Chişinău şi-au demonstrat în repetate rînduri incapacitatea de a rezolva conflictul transnistrean. Mai mult decăt atît, propunerile statelor garante şi ale OSCE nu fac altceva decît să sporească această incapacitate şi să direcţioneze procesul de soluţionare a conflictului în interesul Rusiei.

Partidul Reformei ţine să menţioneze că în acest "joc al federalizării", atît guvernarea comunistă, cît şi OSCE au devenit exponenţii politicii ruse.

Pentru a-şi păstra controlul în această zonă, Rusia a provocat acum un deceniu aşa-numita "problema transnistreană şi găgăuză", infiltrînd abil chiar de la început federalizarea Republicii Moldova, sfătuindu-l "părinteşte" pe ex-Preşedintele Mircea Snegur să acorde "statute speciale" regiunilor în cauză, stipulate în art. 111 al Constituţiei, iar mai tîrziu şi prin monstruoasa formulă de "stat comun", inclusă în Memorandumul semnat la Kiev de către ex-Preşedintele Petru Lucinschi.

Astfel a început transformarea unui regim criminal într-o putere cu legitimitate perfectă, ceea ce nu numai că este în contradicţie cu orice normă de drept, uzanţă sau cutumă internaţională, dar aduce şi o atingere gravă demnităţii fiecărui cetăţean al Republicii Moldova.

În acelaşi timp, este mult mai important că populaţia din stînga Nistrului deja pe parcursul a peste zece ani este terorizată: sînt promovate simbolurile Uniunii Sovietice inexistente, valorile militare şi cultul personalităţii lui Igor Smirnov. Comunităţile majoritare din regiunea transnistreană cea ucraineană şi română nu au minime condiţii de dezvoltare şi afirmare. Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului sînt flagrant încălcate. Limba română este predată cu grafie chirilică în şcolile transnistrene, copiii practic fiind lipsiţi de viitor. Nici o dată în ultimii zece ani în regiune nu au avut loc alegeri democratice, populaţia fiind împiedicată să voteze chiar şi pe malul drept al Nistrului. Localităţi întregi au fost deconectate de la energia electrică, oamenii nu au acces la informaţii şi trăiesc în permanenţă un sentiment de frică şi teroare. Astfel de acţiuni nu pot fi catalogate decît ca genocid.

Preşedintele statului şi OSCE încearcă să convingă populaţia că această federalizare, oricît de odioasă ar fi în esenţa sa, va duce în sfîrşit pacea şi stabilitatea în Republica Moldova - viitoarea frontieră a Uniunii Europene şi a Alianţei Nord Atlantice.

Doar naivii îşi pot permite luxul de a nu înţelege că Rusia niciodată nu va ceda benevol Transnistria, acest ultim "cap de pod" al intereselor sale în Balcani. Rusia a luptat sute de ani pentru influenţa sa în sud-estul Europei şi ar fi ridicol să credem că tocmai acum, cînd NATO a ajuns în imediata apropiere a hotarelor ei, va ceda intereselor sale expansioniste.

Mediatizînd pe larg opţiunea federalizării Republicii Moldova, Rusia a obţinut să se vorbească tot mai mult despre Transnistria ca parte egală în federalizarea Republicii Moldova, reuşind să-şi asigure, inclusiv, şi susţinerea din partea SUA.

Partidul Reformei consideră că prin această federalizare, propusă astăzi în mod oficial de către OSCE, Kremlinul pune la cale recunoaşterea statalităţii transnistrene doar pentru legitimarea prezenţei militare în această regiune.

Salutînd prin Declaraţia sa din 24 iulie 2003 iniţiativa preşedinţiei olandeze a OSCE de trimitere a trupelor de pacificatori sub egida UE, partidul consideră că prezenţa acestora nu va împiedica Rusia să-şi atingă scopul propus.

Singura cale de a zădărnici planurile Kremlinului este trecerea regiunii transnistrene pentru o anumită perioadă de timp sub jurisdicţia totală a Uniunii Europene. Aceasta ar presupune că UE, pe lîngă introducerea trupelor de pacificatori, va lua sub controlul său nemijlocit frontiera cu Ucraina, armata, poliţia, sistemul vamal, alte domenii importante de activitate ale aşa-zisei republici transnistrene, care în prezent alimentînd regimul separatist de la Tiraspol promovează mascat politica Rusiei.

În conformitate cu normele dreptului internaţional public şi cu practica internaţională, un stat nu mai poate face ce vrea cu populaţia sa, iar în cazul în care un stat se arată a fi incapabil de a-şi proteja cetăţenii, sau aceştia sînt oprimaţi, comunitatea internaţională are dreptul şi obligaţia de a se substitui statului în cauză. Acest drept de ingerinţă al comunităţii internaţionale este bazat pe un imperativ superior: cel al respectării demnităţii umane şi al drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Dreptul de intervenţie de umanitate este cunoscut în practica internaţională şi are o vechime de peste o sută de ani. De el au uzat Franţa, intervenind în Liban în 1860, mai multe puteri economice în China în 1900, Israel - în Uganda în 1976 etc. Cea mai recentă practică de acest gen a avut loc în Kosovo. Deşi au existat controverse, privind necesitatea intervenţiei, totuşi blocajul a fost depăşit şi au fost create premisele dezvoltării acelei regiuni pe baze democratice.

Nu prin federalizarea republicii, ci anume pe această cale se va instaura pacea în Republica Moldova şi stabilitatea în toată zona sud-est europeană.

Facem apel către Preşedintele Republicii Moldova, dl Vladimir Voronin, către partidele politice şi societatea civilă să sprijine această iniţiativă pentru a nu permite legalizarea unui regim criminal pe teritoriul Republicii Moldova şi oficializarea statutului unei baze militare ruse pe teritoriul statului nostru.