versiune pentru tipar

Stimaţi colegi deputaţi!
Domnule Preşedinte al şedinţei!

Zilele trecute speaker-ul Parlamentului a recunoscut un gest de "mea culpa" al Guvernării comuniste – interdicţia abuzivă asupra exportului vinului în vrac a fost ridicată, iar tentativa autorităţilor de a pune şi această activitate sub controlul unei creaturi economice proprii, deocamdată a eşuat!

Este o victorie, în primul rând, a producătorilor de vin. Şi ea se datorează curajului lor de a spune la Guvern, în Parlament şi în faţa opiniei publice că efectele distructive ale embargoului rusesc sunt amplificate prin blocarea aberantă a exporturilor de către propriile autorităţi. Şi, trebuie de accentuat, reluarea exporturilor de vin în vrac la începutul lunii curente are semnificaţii largi, inclusiv, în ce priveşte metodele ilegale aplicate de cei mai înalţi responsabili guvernamentali împotriva economiei naţionale. Prezenta declaraţie se referă, în special, la situaţia din agricultură.

Fracţiunea Alianţa "Moldova Noastră" a militat activ pentru ridicarea acestui blocaj abuziv al exporturilor – o considerăm şi o victorie a Opoziţiei. Dar această istorie trebuie să fie clarificată definitiv şi cerem Procuraturii Generale să iniţieze o anchetă pentru a stabili vinovaţii şi a-i trage la răspundere conform legii. (Rog secretariatul să transmită această sesizare Procuraturii.)

Suntem convinşi că interzicerea exportului de vin în vrac, ilegală şi fără nici un temei economic sau de altă natură, a fost unul dintre procedeele guvernării comuniste de sugrumare a producătorilor agricoli din Republica Moldova. În cupaj cu interesul evident de a-i forţa să cedeze afacerile, sau să le treacă sub controlul centralizat al clanurilor aflate la Putere. Este un caz ce demonstrează încă o dată strategia şi tactica reală a actualei conduceri în ce priveşte agricultura, fermierii particulari şi satul moldovenesc.

Fracţiunea AMN, şi iată încă un argument, a pus în repetate rânduri problema adoptării unei strategii naţionale de dezvoltare a sectorului agricol, a unei politici complexe, coerente şi cu adevărat eficiente – dar tot de atâtea ori majoritatea parlamentară a comuniştilor a refuzat orice dezbatere la această temă…

Încă în martie, 2005, atrăgeam atenţia aici, în Parlament, asupra unei serii întregi de decizii ale autorităţilor centrale, care echivalau cu nişte diversiuni împotriva ţăranilor:

• Introducerea TVA de 20% pe producţia şi mijloacele tehnice agricole, pe toate resursele materiale şi aşa extrem de scumpe;
• Majorările bruşte şi masive ale preţurilor la carburanţi, care au sporit cu sute de milioane de lei pierderile de mijloace financiare rulante în ramura agricolă fără un sprijin adecvat din partea statului;
• Subvenţiile mizerabile pentru susţinerea ramurilor cu valoarea adăugată înaltă (sfeclă de zahăr, legumicultură şi zootehnie) şi mecanismul greoi de restituire a TVA, pe fundalul distribuirii subvenţiilor, în mare parte, după criterii de apartenenţa politica sau de rudenie cu guvernanţii;
• Politica de sprijinire camuflată şi exclusivă a aşa-numitelor cooperative de producţie agricole, mari generatori de pierderi, care sfidează principiile economiei de piaţă;
• Blocarea pieţelor tradiţionale de comercializare a producţiei agricole prin Hotărâri de Guvern neconstituţionale şi declaraţii iresponsabile, care sporesc stocurile, scad rentabilitatea şi falimentează întregi activităţi şi chiar întreprinderi din domeniu. Astăzi am putea adăoga şi multe alte acţiuni ale Puterii comuniste, care au evidenţiat timp de doi ani politica ei anti-agrară, sau anti-ţărănească, mai bine zis.

• Scutirea agricultorilor de impozitul funciar şi de contribuţii la Fondul Social de Stat pe cinci ani;
• Păstrarea până în 2011 a cotei TVA de 5% la producţia din fitotehnie şi horticultură în formă naturală şi producţia din zootehnie în formă naturală, precum şi scutirea de TVA a pesticidelor şi a îngrăşămintelor, a mijloacelor tehnice agricole şi a pieselor de schimb;
• Elaborarea unei Politici Agrare de Stat, măcar anuală, cu formarea Fondului de intervenţie pentru cereale, cu procurarea şi distribuirea gratuită, ori sub formă de credit tehnic avantajos, a materialului semincer, a motorinei şi a lubrifianţilor, necesare pentru campania lucrărilor agricole, cu compensarea majorării preţurilor la produsele petroliere, acordare de subsidii semnificative, etc.
• Am cerut ridicarea blocajelor la exporturile agro-alimentare, ce au adus preţuri de nimic pentru ţărani şi venituri fabuloase exportatorilor monopolişti, garantarea accesului la pieţele de desfacere a producţiei agricole pentru micii fermieri, şi altele.

Sectorul agricol e transformat în cel mai ineficient sector al economiei moldoveneşti. Deşi angajează peste 40% din resursele de muncă şi are o cotă de 20% în PIB. În ianuarie-februarie 2007 volumul producţiei alimentare s-a diminuat cu 37% faţă de perioada corespunzătoare a anului trecut. Din cei 600 de mii de agenţi economici agricoli doar 1200 beneficiază de rambursarea TVA şi doar 525 – de subvenţii (nici un procent?). Iar în ce priveşte gospodăriile ţărăneşti în 2006 ele au primit mai puţin de 10% din suma totală a subvenţiilor acordate de către stat producătorilor agricoli. Cifrele arată situaţia reală din sector, factorul determinant pentru creşterea sărăciei la sate, constatată de cele mai recente evaluări internaţionale

Efectele guvernării comuniste sunt tot mai vizibile – sate pustiite, copii săraci şi abandonaţi de părinţii, indici economici în descreşte. Între timp, grupările aflate la Putere recunosc dorinţa lor de a transforma Moldova dintr-o ţară cu tradiţie agricolă în cea mai mare spălătorie de bani murdari a Europei, în care ţăranii vor fi, desigur, inutili. Alianţa "Moldova Noastră" constată că guvernarea comunistă desfiinţează clasa ţăranilor liberi. Cerem stoparea acestor politici şi sprijinirea efectivă de către stat a fermierilor, în general, şi campania agricolă de primăvară, în mod special!

Vă mulţumesc!