versiune pentru tipar

Stimaţi deputaţi!

Luînd cunoştinţă de raportul Centrului pentru Drepturile Omului, suntem nevoiţi să constatăm că situaţia în domeniul protecţiei drepturilor omului în Republica Moldova în 2005 este una deplorabilă şi că nu s-au înregistrat schimbări calitative în comparaţie cu anii precedenţi. Astăzi, trebuie să recunoaştem că Republica Moldova nu poate să asigure cetăţenilor săi cele mai elementare drepturi.

În continuare mă voi opri succint la unele aspecte importante ale chestiunii în cauză.

În primul rînd, este vorba despre accesul cetăţenilor la justiţie. Peste o pătrime din plîngerile depuse la Centrul pentru Drepturile Omului în 2005 vizează anume încălcarea acestui drept. Vom pomeni doar cîteva din cauzele care limitează liberul acces la justiţie: tergiversarea nejustificată a examinării dosarelor, impunerea taxei de stat pentru rejudecarea cazurilor în recurs, asistenţa legală din oficiu foarte slabă şi imposibilitatea cetăţenilor care fac parte din categoriile socialmente-vulnerabile de a beneficia de asistenţă juridică calificată. Totodată, neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti nu contribuie nici pe departe la ameliorarea stării de lucruri în domeniul asigurării drepturilor fundamentale ale omului.

În consecinţă, putem afirma că aşa-numitele reforme promovate de actuala guvernare nu sporesc independenţa justiţiei şi nici accesul cetăţenilor la ea. Preconizatele reforme nu au o continuitate practică. Ele nu sunt decît nişte acţiuni populiste, pentru a arunca praf în ochii partenerilor occidentali.

Un alt aspect important este respectarea drepturilor deţinuţilor. Din cîte se ştie, anterior, Alianţa "Moldova Noastră" a insistat asupra creării unei comisii parlamentare speciale, care a investigat situaţia din cadrul Izolatorului de detenţie preventivă ą 13. Comisia a constatat grave încălcări ale Codului de procedură penală, cînd deţinuţii îşi aşteptau sentinţa cu anii, fapt care denotă lipsa de competenţă a angajaţilor Ministerului Justiţiei. Deşi s-au luat măsurile de rigoare şi o bună parte din neajunsurile depistate la Izolatorul ą 13 au fost înlăturate, sistemul penitenciar în întregime se confruntă cu mari probleme.

Astfel, din cauza condiţiilor inumane de detenţie, în 2005 au fost înregistrate 333 de cazuri noi de infectare cu tuberculoză a deţinuţilor, iar numărul total al deţinuţilor infectaţi cu HIV/SIDA a ajuns la 160 de persoane. Este îngrijorător faptul că statul din an în an diminuează mijloacele financiare prevăzute pentru hrana deţinuţilor. Nu este mai bună nici situaţia la capitolul asigurării deţinuţilor cu condiţii minime la eliberarea din locurile de detenţie. Deseori ei nu au bani nici să ajungă măcar pînă acasă, nemaivorbind deja de actele de identitate cu care instituţiile respective trebuie să-i asigure.

Chiar dacă guvernanţii susţin că R. Moldova înregistrează succese pe calea integrării europene, în realitate nu se asigură un şir de drepturi elementare, cum ar fi dreptul la informare, dreptul la libera circulaţie, sau dreptul la învăţătură, care este unul de o importanţă primordială în vederea educării generaţiei de mîine. Starea materială precară şi imposibilitatea achitării taxei pentru manuale au dus la apariţia copiilor neşcolarizaţi. În felul acesta copiii sunt privaţi de dreptul la educaţie. În asemenea condiţii fenomenul criminalităţii juvenile a căpătat proporţii. Numărul infracţiunilor comise de minori în 2005 a depăşit cifra de 2000 şi se atestă o tendinţă de creştere a crimelor grave.

La fel de prost stau lucrurile şi în cazul pensionarilor. Contrar declaraţiilor reprezentanţilor puterii, precum că situaţia pensionarilor se îmbunătăţeşte permanent, în realitate aceştia o duc greu de tot. O dovadă în acest sens este şi faptul că în 2005 majoritatea cererilor parvenite de la pensionari în adresa Centrului pentru Drepturile Omului se referă la încălcarea dreptului la un trai decent.

Gravă este şi situaţia persoanelor cu disabilităţi. Deşi numărul lor e destul de impunător - peste 146 mii de persoane - statul nu are o politică clară faţă de această categorie şi ea rămîne izolată de restul societăţii şi discriminată.

Stimaţi colegi!

Trebuie să recunoaştem că trăim într-o ţară în care Drepturile Omului sunt garantate doar declarativ, doar pe hîrtie. Şi atîta timp, cît situaţia va rămîne neschimbată, integrarea europeană a Republicii Moldova se va afla sub semnul întrebării.

Respectarea Drepturilor Omului este o componentă de bază a Planului de Acţiuni RM-UE. Mai mult decît atît, în 2004 a fost adoptat Planul Naţional de Acţiuni în Domeniul Drepturilor Omului. Dar ce-a făcut Guvernul pentru a realiza prevederile acestui plan? Mai nimic!

În curînd Republica Moldova va fi supusă unui proces de monitorizare din partea observatorilor occidentali. Ce notă ne va fi dată la capitolul Drepturile Omului? Ce note ne vor fi date la alte capitole importante pentru noi? Cine trebuie să răspundă pentru această stare de lucruri dezastruoasă?

Guvernul Tarlev, care se află la guvernare de mai bine de cinci ani s-a tot jucat de-a statistica. Nu de statistică fardată au nevoie oamenii. Oamenii au nevoie de realizări concrete şi paşi concreţi. Acest Guvern însă a demonstrat că este incapabil să schimbe ceva în domeniul Drepturilor Omului, ca şi în multe altele.

Un asemenea Guvern nu are de ales: sau se apucă de lucru, sau îşi caută de lucru. Un Guvern care a pierdut atîtea procese la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului nu mai este credibil. Cetăţenii R. Moldova au nevoie de un Guvern care să le apere drepturile, dar nu să le încalce cu indiferenţă şi cinism.

Un Guvern ce nu poate să asigure respectarea drepturilor fundamentale ale omului, compromite şansele Republicii Moldova de aderare la Uniunea Europeană. Gradul în care se respectă Drepturile Omului reprezintă nivelul de dezvoltare a statului şi a societăţii.

În această privinţă, Europa nu mai crede în declaraţii. Europa aşteaptă de la noi decizii chibzuite şi acţiuni concrete.

Vă mulţumesc.

Veaceslav UNTILĂ,
Vicepreşedinte al Fracţiunii AMN în Parlamentul Republicii Moldova