versiune pentru tipar

Bugetul de stat este documentul financiar anual care cuprinde totalitatea acumulărilor şi consumurilor necesare pentru atingerea obiectivelor Guvernului, declară priorităţile Executivului pentru anul respectiv sau le corelează cu priorităţile programului de guvernare.

Este paradoxal faptul că, deşi încă în anul 2000 Guvernul a elaborat şi a obţinut aprobarea preliminară de la FMI şi Banca Mondială pentru Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei, acest important document nici după patru ani nu este implementat. Şi mai paradoxal este faptul că priorităţile şi obiectivele Strategiei, a cărei implementare trebuia să înceapă în 2004, nu şi-a găşit reflectare nici în Legea bugetului pentru anul 2005, nici în Programul de activitate al Guvernului, nici în activităţile propriu-zise, care denotă o abatere de la politicile economice, fiscale şi sociale stipulate în Strategie.

Şi aceasta în condiţiile în care Prim-Ministrul declară că Guvernul dispune de mijloace necesare pentru implementarea Strategiei, chiar în lipsa susţinerii financiare de la FMI şi BM.

Primind în dar o economie în ascensiune, cu un ritm stabil de creştere, rezultat al implementării reformelor economice, guvernarea comunistă nu a fost în stare să amplifice acest ritm, nu a reuşit sau nu a dorit să continue reformele pentru a ridica bunăstarea poporului şi a reduce sărăcia.

În aceşti patru ani de guvernare comunistă, populaţia ţării a devenit mai săracă, preţurile la majoritatea produselor au înregistrat o creştere alarmantă, puterea de cumpărare a cetăţenilor a scăzut considerabil. În acelaşi timp, creşterile la salarii şi pensii au fost într-atît de mici, încît nu reuşeau să ţină pasul inflaţiei şi deprecierii veniturilor.

De ce oare este nevoie de tocmai patru ani pentru a adopta un document menit să reducă sărăcia? Răspunsul este simplu - sărăcia creează condiţii pentru înflorirea corupţiei, oamenii săraci sînt uşor de manipulat, în condiţii de sărăcie orice promisiune populistă devine credibilă. În acelaşi timp, în condiţiile sărăciei este uşor să-ţi promovezi ideologia, deoarece oamenii săraci, fiind preocupaţi de grija obţinerii unei elementare surse de venit, nu au puterea să-şi caute dreptatea, nu se întreabă de ce sînt atît de săraci.

Aceste tendinţe negative sînt amplificate din an în an, guvernarea dîndu-le o instituţionalizare prin însăşi proiectul bugetului de stat.

Creşterea economică

Proiectul bugetului pentru anul 2005 păstrează acelaşi ritm de creştere economică, iar prognoza pentru anii 2006-2007 indică o diminuare a ritmului de creştere economică de la 8 la sută în 2004 la 5 la sută în 2007, ceea ce demonstrează incapacitatea Guvernului de a mobiliza veniturile fiscale pentru asigurarea unei dezvoltări durabile a economiei naţionale şi atragerea investiţiilor pentru dezvoltarea sectorului real, de producţie. Proiectul Legii bugetului păstrează aceleaşi tendinţe negative înregistrate pe parcursul ultimilor trei ani, cînd creşterea economică are la bază doar o creştere a consumului, condiţionat de fluxul impunător de mijloace băneşti provenite de la cetăţenii aflaţi la munci peste hotare. Legea bugetului va continua să stimuleze importurile, în detrimentul exporturilor şi respectiv al sectorului de producţie al economiei naţionale. Acest aspect va conduce în continuare la menţinerea unei rate înalte a inflaţiei, la creşterea continuă a preţurilor şi, în consecinţă, la diminuarea veniturilor populaţiei şi la scăderea puterii de cumpărare.

Deficitul balanţei comerciale este în continuă creştere, împingînd spre colaps ramurile producătoare ale industriei moldoveneşti, împingînd ţara în pragul unui dezastru, făcînd-o extrem de vulnerabilă la orice fluctuaţie de preţuri la mărfurile importate, în special la preţurile la petrol.

O confirmare a faptului că creşterile economice înregistrate pe parcursul ultimilor ani sînt orientate spre consum şi nu spre asigurarea unei dezvoltări durabile a economiei reiese şi din analiza dinamicii investiţiilor capitale, care, raportate la PIB, continuă să fie în declin. Astfel, dacă în 2002 ponderea investiţiilor capitale în PIB constituia 5,0 la sută, în 2003 - deja 6 la sută, în 2004 aproximativ 4 la sută, pentru ca în anii cuprinşi în prognoza Guvernului - 2006-2007 ponderea investiţiilor capitale în PIB să se reducă pînă la 3,0 la sută.

Guvernul şi-a demonstrat incapacitatea de a asigura un climat investiţional atractiv şi de a atrage investiţii importante pentru relansarea economiei naţionale. Acţiunile represive la adresa investitorilor străini au condiţionat diminuarea investiţiilor străine directe pe cap de locuitor, fapt ce a condus la reducerea dramatică a locurilor de muncă, impunînd cetăţenii să-şi caute o sursă de venit peste hotarele ţării. Proiectul de Lege a bugetului ne oferă argumente că Guvernul va continua aceeaşi politică şi în 2005.

Lipsa unui program fiabil de dezvoltare a agriculturii va conduce la degradarea sectorului agricol. Concluzia pe care o tragem în urma analizei proiectului este că agricultura nu constituie o prioritate pentru Guvern, alocaţiile de la buget pentru această ramură fiind infime. Pentru Republica Moldova agricultura a constituit cel mai competitiv sector pentru exporturi. Însă exporturile produselor agricole competitive pe pieţele externe au scăzut brusc de la 25 la sută în 1999 pînă la 15 la sută din valoarea medie a exporturilor în 2003.

În pofida faptului că agricultura şi industria agricolă formează circa 60 la sută din exporturile Moldovei, raportate la volumul total, investiţiile în acest domeniu sînt în descreştere. Astfel, pentru anul 2005 sectorul va primi (dacă le va primi!) numai 5 la sută din suma totală a investiţiilor, surse absolut insuficiente pentru renovarea sistemelor învechite din industria agricolă. Şi aceasta în condiţiile în care Guvernul trîmbiţează la tot pasul că agricultura constituie o prioritate a economiei naţionale!

Cu astfel de ritmuri nu putem vorbi despre o creştere economică calitativă şi durabilă, ci mai degrabă despre un declin camuflat de actuala guvernare, căreia îi cad ca o mană cerească sume enorme de bani transferaţi de cetăţenii aflaţi la munci peste hotarele ţării.

Pe parcursul acestor patru ani, guvernarea comunistă doar consumă resursele de creştere economică, orientîndu-le spre realizarea unor programe populiste care vor avea efect de bumerang în perioada imediat următoare.

Politica fiscală

Mobilizarea veniturilor fiscale are o importanţă majoră pentru asigurarea unei dezvoltări durabile a economiei naţionale. Spre regret, tendinţa înregistrată pe parcursul ultimilor ani de micşorare a ponderii veniturilor fiscale directe în PIB este stimulată de proiectul de lege a bugetului. Astfel, dacă în 1997 ponderea veniturilor fiscale directe în PIB constituia 25,8 la sută, deja în 2003 acest indice a fost de 20,4, păstrîndu-se la acelaşi nivel în 2005, şi reducîndu-se considerabil pînă la 19,6 la sută în prognozele pentru 2007. Acest declin va lipsi Guvernul de posibilitatea de a finanţa programele investiţionale şi sociale, inclusiv cele prevăzute în SCERS.

Prin proiectul de Lege propus adoptării, Guvernul continuă aceeaşi practică păguboasă de sporire a decalajului dintre păturile cele mai sărace şi cele mai asigurate, care constituie 20 la sută. Diminuarea veniturilor provenite din impozitele directe în mod inevitabil va afecta cele mai sărace gospodării casnice, favorizîndu-le pe cele prospere şi va conduce la îmbogăţirea în continuare a celor bogaţi şi nu a celor săraci. Inegalitatea socială în cazul dat este în defavoarea păturilor nevoiaşe.

În plus, prin aplicarea unei rate egale a impozitului pe venit pentru persoanele juridice şi persoanele fizice, Guvernul implementează un experiment periculos, obligînd persoanele cu venituri scăzute să plătească aceleaşi contribuţii la buget ca şi persoanele cu venituri mari. Diminuarea ratei impozitului pentru venit a persoanelor cu venituri scăzute cu doar 3 la sută pentru 2007, iar a celor cu venituri mari cu tocmai 10 la sută va conduce la polarizarea excesivă a populaţiei şi mărirea decalajului între cei săraci şi cei bogaţi.

Dumitru Braghiş,
liderul fracţiunii parlamentare "Moldova Noastră",
copreşedinte al Blocului "Moldova Democrată"