versiune pentru tipar

Stimate domnule Walter Schwimmer!

Vă sînt recunoscător pentru publicarea unui articol foarte oportun care defineşte cert şi clar poziţia Consiliului Europei în aprecierea situaţiei interpolitice din Republica Moldova. Acesta este deosebit de actual, deoarece nu o dată ne-am ciocnit cu denaturări intenţionate ale spiritului şi literei multor recomandări parvenite de la Strasbourg. Articolul dumneavoastră nu va mai permite interpretarea libertină şi tendenţioasă a opiniei celui mai autoritar institut de democraţie europeană.

Soluţionarea problemelor care stau în faţa Republicii Moldova necesită necondiţionat consolidarea tuturor forţelor din societate, inclusiv a partidelor politice. Presupun că indiferent de multitudinea de programe şi doctrine, majoritatea formaţiunilor politice din Moldova consideră pentru sine principiile democraţiei de nezdruncinat, manifestînd respect faţă de alegerea ţării noastre din 25 februarie 2001.

Cu siguranţă, rezultatele alegerilor au redus considerabil numărul formaţiunilor politice în organul legislativ suprem al Republicii Moldova, limitînd, totodată, şi posibilităţile multor partide de a fi mereu în centrul atenţiei. Aceasta este o situaţie deloc simplă pentru serioase reevaluări ale propriilor strategii, dar şi ale metodelor de lucru cu alegătorii.

Majoritatea partidelor politice au depăşit cu demnitate înfrîngerea, mergînd către alegători cu noi lozinci şi programe, pregătindu-se pentru alegerile parlamentare din 2005. Alţii au hotărît însă prin metode de şantaj stradal se contesteze şi să reaprecieze însuşi rezultatul alegerilor democratice. În context, este deosebit de echitabilă părerea dumneavoastră despre faptul că "într-o societate democratică demonstraţiile stradale nu trebuie să conducă la o confruntare oarbă", despre faptul că "democraţia prevede competiţie şi confruntare de idei la nivel de stat, în special, în Parlament", despre faptul că democraţia nu înseamnă "legea minorităţii, care-şi poate exprima propriul liberum veto majorităţii alese legitim, prin metode de confruntare sau acţiuni de protest civic".

Cu siguranţa că iniţiativa privind dialogul cu partidele politice în cadrul mesei rotunde cu statut permanent, propuse Consiliul Europei, reprezintă o soluţie optimă pentru cei care ar dori după pierderea alegerilor să păstreze un statut de organizaţie influentă, să fie auzită de alegătorul său. Pentru partidul de guvernămînt, gata să caute şi să găsească hotărîri de importanţa socială, păstrînd pacea şi buna înţelegere în societate, masa rotundă a devenit un instrument acceptabil de stabilizare. Experienţa şedinţelor mesei rotunde arată că acest instrument de monitorizare a opiniei publice este foarte necesar pentru toţi cei care caută compromis şi nicidecum nu este rentabil pentru cei care tind spre destabilizarea neîntemeiată a situaţiei din ţara, în detrimentul politicii de reunificare a ţării şi al cursului ei de integrare europeană.

Cu toate acestea, ţin să remarc faptul că propunerea dumneavoastră privind reformarea mesei rotunde cu statut permanent, schimbarea formatului ei, adaptarea concepţiei mesei rotunde ca organ consultativ al societăţii civile, este o rectificare extrem de binevenită a situaţiei create. Sînt de părerea că stabilirea componenţei finale a participanţilor la masa rotundă reformată ţine de competenţa Consiliului Europei şi a reprezentantului dumneavoastră din Moldova.

Aveţi perfectă dreptate, cînd susţineţi că masa rotundă nu poate şi nu trebuie să substituie nici Parlamentul ales legitim, nici puterea executivă. Masa rotundă, indiferent cine participă la ea, nu poate fi şi niciodată nu va fi o alternativă procedurilor constituţionale de adoptare a hotărîrilor de stat. Ea este o modalitatea de realizare a unui compromis rezonabil între Putere şi Opoziţie la îndeplinirea ultimelor rezoluţii ale APCE. Masa rotundă trebuie să funcţioneze în special pentru rezolvarea acestei probleme într-un interval adecvat de timp.

Nu putem să nu salutăm şi propunerea privind introducerea în calitate de subiect pentru examinarea în cadrul mesei rotunde a problemei identităţii naţionale şi unificării politice a Republicii Moldova. Sînt convins că ultimele iniţiative ale Republicii Moldova privind măsurile de reglementarea definitivă a problemei transnistrene vor deveni baza consolidării tuturor forţelor politice ale ţării noastre, cointeresate într-o soluţionare cît mai democratică şi contemporană a problemei fundamentale a statalităţii moldoveneşti.

Conducîndu-mă de interesele unei păci cetăţeneşti şi realizării cu succes a sarcinilor ce stau în faţa statului nostru, găsesc oportun de a deschide personal prima şedinţa a mesei rotunde reformate. Acest gest va fi o definire clară şi fără echivoc a intenţiilor veridice ale puterii întru păstrarea şi dezvoltarea institutelor democratice din Republica Moldova, o confirmare a interesului sincer al puterii în găsirea unui consensus interpolitic.

Găsesc deosebit de actual să mă întîlnesc cu liderii partidelor şi mişcărilor care tind realmente spre statornicirea unei stabilităţi politice în Moldova, cu cei care împărtăşesc scopurile unei reintegrării neconflictuale cu Transnistria, cu cei pentru care sînt scumpe valorile integrării europene şi independenţa statului moldovenesc. Oricum s-ar încerca acuzarea partidului de guvernamînt de egoism politic, noi sîntem gata să lărgim la maximum spectrul activităţii institutelor democratice din Moldova, incluzînd şi implementarea iniţiativelor Consiliului Europei privind masa rotundă, precum şi iniţiativele principal noi vizavi de Pactul social. Reamintesc că anume institutele democratice au permis partidului de guvernămînt să învingă la ultimele alegeri, să-şi demonstreze competitivitatea, şi sîntem siguri că transparenţa şi dezvoltarea institutelor democratice vor sta la baza unei concurenţe sănătoase pe viitor.

Sînt sigur că preluarea de către Republica Moldova a Preşedinţiei în Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei va servi drept un exemplu elocvent de slujire a idealurilor Comunităţii Europene, exemplu de atitudine responsabilă a ţării noastre faţă de această misiune onorabilă.

Vă asigur, domnule secretar general, de tot respectul şi sincera mea consideraţiune.